Din pacate, sau poate din fericire, psihologul nu are o bagheta magica si nici un praf de stele care sa rezolve copilul. Si nici pe adult. El poate insa face altceva, mult mai important: sa ii puna in relatie pe parinti si pe copii, sa ii faca sa se priveasca ochi in ochi, sa se asculte, sa se auda si sa se vada, unii pe ceilalti, asa cum sunt ei asemanatori si diferiti in acelasi timp.
Lasă un răspuns