Psih. Mihaela Apostol

Te uiti in sifonier si descoperi in spatele unui maldar de haine, nu prea ordonat asezate, o pereche de blugi. Iti amintesti de ei cu drag. Sunt vechi si prea purtati. Privindu-i, iti apar in minte imagini din tineretea ta. I-ai cumparat dintr-un magazin obisnuit; pe atunci nu credeai ca va deveni articolul de imbracaminte preferat. Il asortai astfel incat sa fie potrivit mai multor ocazii: uneori cu pantofi cu toc, alteori cu tenisi. Ce simplu traiai atunci!

Erau blugii perfecti. La varsta aceea soldurile erau mai subtiri, picioarele la fel si tot asa si talia. Trecerea timpului a adus, pe langa invataturi care ti-au imbogatit experienta, si kilograme in plus. Dar odata cu acestea parca nu a crescut doar masa, forma, ci si pretentiile, nemultumirile. Parca pe masura ce cresteai in greutate, aceste acumulari blocau accesul catre interior, dar si catre exterior; acele canale prin care se vedea limpede, fara prejudecati, fara interese, fara pretentii absurde, acum se astupau.

Incerci de multi ani, aproape 20, sa-ti gasesti o pereche de blugi perfecta, asa cum era cea din tinerete, dar potrivita conditiilor prezente. Insa, doar cand te gandesti la cum ai vrea sa arate, realizezi ca nu pare o decizie usoara; te simti nehotarata, indoita, neincrezatoare ca o poti gasi. Iar daca ajungi sa probezi o pereche, incepe chinul: ca-i prea larga, ca-i prea stramta, ca nu are nasturi, ca talia este prea inalta sau prea joasa s.a. Nu-ti amintesti sa fi depus atata efort in alegerea blugilor din tinerete! Incepi sa te intrebi, pe de-o parte, daca exista perechea pe care o cauti, pe de alta, daca de vina este perceptia deformata asupra corpului tau sau daca asteptarile tale de la perechea de blugi sunt prea mari. Ori una dintre ele, ori toate la un loc. Aproape ca-ti vine sa renunti.

Observi, in acelasi timp, ca si relatiile tale sunt diferite de cele din tinerete. Fiecare persoana cu care intri in contact este ori prea serioasa, ori prea destrabalata, ori prea needucata, ori prea ingamfata, ori prea indiscreta, ori prea rezervata.  Atunci, nu-ti pasa de comportamentul celorlalti, de principiile sau educatia lor, pur si simplu imparteai cu ei, si ei cu tine, timpul; era tot ce conta. Relationarea voastra nu era conditionata de atatea criterii. Poate ca din acest motiv era asa de placuta, iar tu iti iubeai blugii atat de mult. In prezent, relatiile tale sunt putine si acelea distante, pline de suspiciune si intoleranta… la fel ca blugii pe care-i porti acum. Chiar daca talia este prea joasa, pe solduri putin prea stramti, iar pe picioare cam largi, culoarea iti place totusi. Dar nu ii porti cu aceeasi placere cu care ii purtai pe cei vechi. Tu stii ca nu ei sunt de vina.

Dar cum ai ajuns aici? Nu stii! Pur si simplu, intr-o zi ai deschis ochii si te-ai trezit singura si neimplinita.  Prietenii tai nu erau acolo, tu nu mai stiai nimic despre dorintele tale, iar la aspectul tau din oglinda nu te mai atragea nimic. Te-ai intrebat ce s-a intamplat in acest interval de timp, de cand nu te-au mai incaput blugii cei de demult, pana astazi. Si cand ai trecut de la o viata traita intens, alaturi de o multime de prieteni, la aceasta aproape ascetica? De ce nu mai aveai prieteni? Cand s-au “furisat” din viata ta? Cum de nu le-ai simtit lipsa si de ce tocmai acum ai observat? Cand ai trecut, de la o silueta de invidiat, la acest corp cu care nu te poti mandri? Cand ai renuntat sa te iubesti? Pare ca te-ai abandonat…

Pai, sunt atatia ani din care nu iti amintesti mai nimic; putine trairi, cateva evenimente se remarca ca prin ceata. Sunt ani de memorii in care tu nu apari- doar locuri, persoane, evenimente detasate de tine; nu te-au afectat, nu te-au impresionat, parca nu le-ai trait, doar le-ai observat.

Apoi ai descoperit acea pereche de blugi. Ai simtit revolta, invidie fata de vechea silueta, fata de vechea viata, fata de timpul care a trecut. Momentul a coincis cu renuntarea la resemnare, la principii depasite, pe de o parte, iar pe de alta parte, cu trezirea constiintei, cu desteptarea bucuriei de a trai, cu intregirea demnitatii; a fost momentul in care ai decis ca existi, ca nu mai iti este teama de dorintele tale, ca ai dreptul sa-ti traiesti viata in relatii, dar in acelasi timp conectata la sine.

Mintea si sufletul tau au gasit o solutie. Te-ai inarmat cu timp si rabdare pentru a te elibera de atatea obstructii, de atatea limite impuse de tine insuti, dar si de influentele altora. Ai acceptat prezentul asa cum este el, ai inceput sa primesti cu interes diversitatea oamenilor, ai redescoperit bucuria inocentei, ai schimbat perceptia fata de propriul corp si, astfel, ai inceput sa speri ca-ti vei gasi perechea de blugi perfecta.

Si a venit si ziua aceea… Blugii, desi sunt rupti, sunt noi, desi sunt largi, te avantajeaza, desi sunt scurti, sunt la moda si, astfel, o pereche de blugi care nu promitea nimic in raft a devenit perfecta pe trupul tau.