Psih. Mihaela Apostol

Sunt Mihaela si esti prietena mea, poate, cea mai buna. Imi esti atat de fidela si ma insotesti la fiecare pas! In fiecare situatie ma pot baza pe tine. Esti acolo si, ca un profesionist, iti faci treaba foarte bine. Esti foarte atenta cu mine si imi arati in fiecare moment ca traiesc, simt, sufar si ma bucur. Esti de apreciat. Putine lucruri in lumea asta, si mai ales printre oameni,  se mai raporteaza la emotie, totul se rezuma la materie. Dar tu, nu! Insisti ca legatura dintre noi si ceilalti, dintre noi si evenimente sa se faca strict la nivel afectiv. Si acesta este un lucru bun. Dar pana intr-un punct: atunci cand simt suferinta, suferinta determinata de durerea altora.  Stiu ca o parte din ea isi are cauza in continutul meu inconstient si imi dau seama ca si aici vrei sa ma ajuti, insa este prea mult. Acum.

O sa revenim la acest aspect, insa, in randurile urmatoare, as vrea sa-ti spun de ce nu sunt de acord cu tine, cu felul in care ma tratezi. Nu-mi place ca daca eu empatizez cu o persoana, iar ea nu este atenta la suferinta mea, atunci ma simt neinteleasa si neinsemnata; nu-mi place ca de fiecare data cand apare o situatie ma acompaniezi, impreuna cu prietena ta imaginatia, iar atunci eu preiau mai usor problemele si durerile celorlalti; nu-mi place ca de fiecare data cand am nevoie de tine eu nu am parte de prietenia ta, caci esti mereu ocupata cu altcineva si nu-mi place ca asemenea unui prieten fidel care te insoteste la fiecare pas, ma obosesti si ma sufoci. Practic, din aceste motive am ajuns aici, in punctul in care vreau sa ne separam pentru o perioada, iar apoi sa o luam de la capat usor, usor si sa mentinem un raport decent intre timpul petrecut impreuna si calitatea acestuia. Eu, in acest timp, ca simplu observator,  vreau sa ma gandesc la relatia noastra, sa ma repozitionez fata de mine, de tine si de relatie, sa imi rezolv acele aspecte care ma fac prizoniera ta.

As vrea sa-ti explic de ce am luat aceasta hotarare…

Tu esti foarte darnica cu mine, iar eu cand vad o oportunitate, ofer din ceea ce am de la tine si altora. Insa ceea ce am de la tine este impregnat cu mine. Dau o parte si din mine. Oamenii reactioneaza diferit. Unii sunt uimiti de-a dreptul ca cineva este dispus sa ofere din ceea ce are fara a obtine vreun beneficiu, altii au o reactie ca si cum li se cuvine -iau si pleaca-, iar ceilalti te resping. In a doua categorie intra genul de persoane care nu apreciaza ajutorul celorlalti si te trateaza de obicei fara respect. Nu este un sentiment placut, dar nici nu-l pot atribui in totalitate lor. Iar a treia…acestia sunt fara suflet. Oare? As putea sa sustin acest lucru, dar nu este adevarat. Cred ca este mai usor sa dau vina pe celalalt cand, de fapt, eu sunt cea care le invadeaza spatiul si apoi sunt suparata ca nu primesc empatia lor. Vreau sa invat sa ma apar nu de aceste persoane, ci de afectele pe care raspunsul lor le naste in mine. Dar stiu ca o pot face doar vindecandu-ma. De aceea vreau sa-mi descopar vulnerabilitatile fata de tine si sa cresc proportia controlului  in favoarea mea.

Decizia aceasta am luat-o si datorita faptului ca m-ai obligat sa accept si sa manifest si expresiile tale extinse: altruismul, indentificarea, servitutea si altele. Mai mult, tu vii la pachet cu imaginatia. Atunci cand iau contact cu o durere, o si imaginez in pielea mea. Acest lucru este periculos si am constatat ca, in anumite cazuri, am preluat din simptomele celorlalti. Chiar daca interventia ta este spontana, greu de anticipat, stiu ca voi reusi sa identific si sa elimin acele aspecte din constitutia ta care-mi fac rau.

Unii oameni au fost educati sa te tina la distanta, sa priveasca cu detasare evenimentele; eu voi invata acest lucru, chiar daca mai tarziu. Imi va fi greu pentru ca obisnuinta de a te avea in preajma ma va determina sa ma gandesc la tine in orice moment. Dar voi reusi. Trebuie sa reusesc! Pentru ca atunci cand empatizez cu cineva ma simt secata de energie. Cand imprumut pentru scurt timp amintirile dureroase ale unei persoane, acestea ma afecteaza si, chiar daca nu simt fizic, energia cu care este incarcata amintirea ramane in interiorul meu, actiunea ei avand efect neplacut asupra mea. Din acest punct de vedere, vom relua legatura atunci cand voi afla cum sa ma protejez de afectul celorlalti, cum sa ma vindec.

Nu este vina ta! Dar eu nu am stiut sau nu am putut sa gestionez ceea ce tu imi ofereai. Imi dau seama ca multe probleme din interiorul meu, nerezolvate, m-au facut dependenta de tine; practic, nu pot si nu stiu cum sa traiesc fara tine. Pana nu demult, nici nu stiam ca exista viata fara Empatia. Mi-a fost greu sa iau aceasta decizie, dar sunt sigura ca in momentul in care ne vom relua relatia, aceasta va fi construita nu pe un teren mlastinos ca pana acum, ci pe unul fertil pe care amandoua vom putea evolua multumite una de cealalta.

Poate aceasta scrisoare este de fapt o cerere, o nevoie imperioasa din interior de empatie, apreciere, atentie din partea celorlalti. Asa ca, am decis sa gasesc metode prin care aceste trebuinte interioare sa nu le mai caut in exterior, sa nu le mai astept de la altcineva, ci sa mi le implinesc singura; sa-mi ofer ceea ce am nevoie, uneori chiar si ceea ce nu am voie.

Mai précis, imi vei fi de folos doar in relatia cu mine insami si nu in relatia cu ceilalti. Te asigur ca nu voi abuza de tine pentru ca nu vreau sa ajung sa-mi plang de mila. Vreau doar sa stiu ca esti acolo pentru mine, ca ma intelegi, ca ma sustii  pentru a putea merge mai departe puternica.

Nu stiu cum voi face acest lucru, dar mi-am propus sa fac un plan pe care ti-l voi prezenta si tie si in care rolul tau va fi important. De acum incolo, mi te vei subordona! O anumita perioada de timp, pe care nu o pot preciza, nu ma vei mai bate la cap. Va trebui sa gandesc la rece si sa iau unele decizii in care nu vei fi implicata. Vor fi niste schimbari si apoi niste probe pe care eu va trebui sa le trec, sa-mi dovedesc ca nu voi mai fi in pericol sa pierd controlul, sa ma influentezi.

Oricat timp va dura, stiu ca urmatoarea etapa va fi sa stabilim niste reguli sau, mai bine, un contract care sa cuprinda drepturile si obligatiile fiecareia si pe care vom fi nevoite sa il respectam. Abia atunci relatia noastra nu va mai fi bazata pe dependenta, nu va mai functiona unilateral, dezechilibrat, ci pe un schimb reciproc cu beneficii de ambele parti.