Iuliana Lungu
Intrebarea care a starnit scrierea de fata pare sa nu aiba doar un singur raspuns, ci atatea cate moduri de iubire au existat de-a lungul timpului si tot atatea cate vor mai exista. Pare angoasanta aceasta presupusa diversitate, insa si atragatoare in acelasi timp, ca orice latura misterioasa a vietii, care se cere explorata.
La auzul intrebarii “ce a existat mai intai, senzualul sau tandrul si de unde pana unde se intinde fiecare?”, este posibil sa simtiti multi dintre dumneavoastra o familiaritate, datorata pe de o parte referintei temporale pe care o regasim in multe alte domenii de cercetare prin formularea “ce a existat mai intai”, iar pe de alta parte, ecoului pe care il au senzualul si tandrul in adancul existentei noastre stiuta sau nestiuta, amintita sau nereamintita, traita sau doar simtita si totusi vesnic prezenta.
Oprindu-ne asupra conceptului de fantasma ca oponent al realului, am putea lansa cu un scop pur speculativ ipoteza asocierii spiritualului sufletesc cu imaginarul fantasmatic.
Asa dupa cum mentioneaza M. Perron-Borelli (2005), doua trasaturi de baza sunt caracteristice fantasmei: legatura ei cu sexualul, cu pulsiunea vietii sau, am putea adauga, cu ceva ce se situeaza chiar “dincolo de principiul placerii” si o alta trasatura, oponenta sa cu realitatea.
Am introdus mai sus conceptul de fantasma pornind de la una dintre caracteristicile sale de baza, anume legatura sa cu sexualul, din dorinta de a incerca o pozitionare a eroticului senzual si tandrului fata de sexual.
Pentru o claritate a conceptelor, vorbim despre Eros, “termen prin care grecii desemnau iubirea si pe zeul iubirii (Amor)”, conform lui J. Laplanche si lui J.-B. Pontalis, ca despre o forta a vietii sau despre “ansamblul pulsiunilor de viata”, dupa cum a fost utilizat de S. Freud in definirea pulsiunilor sexuale. Vorbim deci despre o psiho-sexualitate, termen utilizat in psihanaliza, pentru a evita confuzia sexualitatii cu una din functiile sale, genitalitatea, care tine de actul sexual in sine si de reproducere, constituind in ultima instanta, constient sau inconstient, scopul final al dorintei erotice.
Vom vorbi deci despre o psiho-sexualitate atunci cand vom folosi termeni ca pulsiune sexuala, libido, erotism si despre act sexual sau genitalitate insotita de placerea orgasmica atunci cand ne vom referi la scopul final al dorintei erotice, la modul de descarcare a excitatiei sexuale ca “afect fundamental in jurul caruia se grupeaza constelatia de afecte care impreuna constituie libidoul ca pulsiune”, conform lui O. F. Kernberg (2009, pag 52).
Dupa cum il parafrazeaza O. F. Kernberg, in cartea sa Relatii de iubire – Normalitate si patologie (2009), pe Krause (1990), afectele au ca functie biologica de baza atat comunicarea dintre copil si mama sau persoana de ingrijire, cat si comunicarea dintre indivizi in general care serveste instinctelor primare. Afectele sunt ordonate ierarhic ca si componente ale organizarilor instinctive fundamentale: hranirea, lupta – fuga si imperecherea, atat in cazul primatelor cat si al oamenilor.
Deci, ceea ce pare mai primitiv decat principiul placerii ar fi tocmai aceasta predispozitie afectiva primara a omului, un afectiv primitiv cu rol de limbaj implicit in relatia cu mediul, parte componenta a unei memorii implicite, somatice sau conform Teoriei atasamentului a lui John Bowlby o nevoie biologica a fiintelor umane de a forma si intretine legaturi emotionale adanci si continue cu o anumita persoana, lucru esential pentru supravietuirea psihica si fizica.
Tot in registrul predispozitiei am putea atasa o tendinta repetitiva, un fel de compulsie la repetitie cum a numit-o Freud, insa pozitiva de data aceasta, aflata in slujba vietii, de erogenizare treptata a anumitor zone corporale, zone importante pentru supravietuire, de relatie cu exteriorul in procesul de hranire, respiratie, eliminare de reziduuri si surplus, precum si in procesul de reproducere.
Inaintea constientizarii rolului vital al acestor zone se afla un proces biologic predeterminat de sensibilizare treptata, intr-o armonie perfecta parca a creatiei, de asigurare a unui mediu tandru intrinsec de securizare, parca recompensand natura umana pentru efortul sau de a duce viata mai departe, prin senzatiile de placere ce insotesc aceste procese vitale. Placerea ca apogeu al maturizarii afectivului pare o recompensa apriorica fata de om, atat pentru grija fata de propria viata a individului cat si cu scopul perpetuarii vesnice a acesteia, intr-un continuum temporal trecut-prezent-viitor, predispozitie-placere-reproducere.
Kernberg vorbeste despre doua categorii de afecte: primitive si complexe. Astfel, excitatia sexuala apare ca una din functiile biologice care serveste instinctului biologic de reproducere la animale si “joaca un rol central in experienta psihica a oamenilor”. Este subliniata insa diferentierea ei fata de afectele primitive, care ar avea o manifestare uniforma, precum furia, exaltarea, tristetea, uimirea si dezgustul. De asemenea, excitatia sexuala nu s-ar manifesta inca din primele etape de viata iar “componentele sale cognitive si subiective” o incadreaza mai degraba in categoria afectelor complexe precum mandria, rusinea, vinovatia si dispretul (O. F. Kernberg, 2009).
Conform teoriei si practicii psihanalitice de observare a copilului, s-a constatat ca excitatia sexuala ar debuta odata cu experientele placute din relatia primara copil-persoana de ingrijire, mai intai sub forma unui schimb senzitiv-senzual, fiind puternic influentata pe tot parcursul dezvoltarii psiho-sexuale de relatiile cu mediul familial si culminand cu maturizarea treptata a aparatului genital, cu senzatiile genitale din perioada pubertatii si a adolescentei.
Este un proces care porneste din perioada de sugar a copilului de la o excitabilitate difuza a pielii, a zonelor erogene dupa cum le-a numit Freud, careia i se alatura fantasmele inconstiente asociate senzatiilor de placere precum si componente cognitive, elemente care toate asociate culmineaza cu un nivel cognitiv-afectiv al excitatiei sexuale. Aceasta constituie baza transformarii ei in dorinta erotica, in situatia alegerii de catre o persoana a unui obiect sexual.
Ambele afecte presupun existenta unui obiect, deosebirea fiind aceea ca excitatia sexuala se afla in relatie cu un obiect partial primar (ex: sanul mamei), fiind mai difuza si legata de stimularea zonelor erogene, in timp ce dorinta erotica este un afect mai elaborat, natura relatiei cu obiectul fiind diferentiata din punct de vedere cognitiv, dorinta fiind aceea de “contopire simbiotica cu obiectul oedipian in contextul fuziunii sexuale” (O. F. Kernberg, 2009, pag 42).
Astfel, in conditii normale, excitatia sexuala la o persoana matura se activeaza in contextul dorintei erotice, legata de un obiect total, o persoana in intregul ei, spre deosebire de cazurile patologice, de exemplu patologia narcisica severa, unde descompunerea relatiilor de obiect interne sau a lumii interne, imaginate, poate determina o incapacitate a dorintei erotice, cu o manifestare difuza, neselectiva, continuu nesatisfacatoare a excitatiei sexuale sau chiar o incapacitate a trairii excitatiei sexuale.
Intorcandu-ne la eroticul senzual si tandrete, intr-o incercare de pozitionare a acestor afecte complexe in procesul mai sus mentionat, pornind de la senzatiile difuze de excitatie sexuala din primele zile de viata concentrate asupra zonelor partiale erogene si culminand cu dorinta erotica, caracterizata de o maturizare sexuala insotita de senzatii genitale legate atat de fantasme si relatii inconstiente cat si de relatii de obiect constiente, cognitive, pare ca excitatia sexuala, ca afect partial complex am putea spune, ar putea fi situata mai degraba intr-un curent erotic-senzual, spre deosebire de dorinta erotica, care pe langa erotismul excitatiei contine si intensitatea aspectelor afectuoase, tandre fata de obiectul sexual.
Continuand pe calea pozitionarii celor doua afecte erotism si tandrete, de data aceasta intr-o incercare de repartizare a lor atat din punctul de vedere al evolutie cat si ca intensitate a manifestarii in relatii de iubire, asupra masculinului pe de o parte si a femininului pe de alta, intr-o evolutie a sexualitatii diferita a copilului baiat fata de copilul fata in relatie cu mama, stimulatoare a sexualitatii baiatului si inhibitoare a sexualitatii fetei, se poate observa in cele mai multe cazuri o intrare diferita in relatie cu partenerul sexual si o evolutie la fel de diferita, uneori in sens invers, am putea spune.
La barbati se poate observa o dorinta erotica sprijinita mai mult pe curentul erotic-senzual, spre deosebire de femeie unde curentul tandru este preponderent, cu o dezinhibare a eroticului pe masura ce primeste din relatia sincera si reciproca de iubire confirmarea propriei feminitati si sexualitati. In general femeile intra cu o mai mare asumare intr-o relatie de iubire, am putea spune cu o dorinta erotica in care componenta constienta, cognitiva pentru o viitoare viata de cuplu “se combina cu activarea unui Ideal al Eului” (Kernberg, 2009, pag 42) iar componenta inconstienta, fantasmatica avand o pondere mai mica la inceputul relatiei, spre deosebire de barbati unde procesul si ponderea constient-inconstient par sa fie in sens invers dezvoltate.
Argumentele prezentate anterior sunt atribuiri si reflectii personale asupra unor afecte, relatii de obiect si modului lor de intricare, atat in plan cognitiv cat si fantasmatic, iar afirmatiile nu sunt general valabile, aplicandu-se insa unei normalitati majoritare, daca privim socio-cultural pozitionarea sexualitatii feminine si a celei masculine, prin diferite simboluri si tabu-uri.