Monica Geana

“Suntem un amestec nesigur. Uneori nu suntem decat una cu noi insine, actionam si gandim in armonie. Uneori ne privim existand si actionand, ca si cand am fi in exteriorul nostru, si ne vedem spunand, facand sau gandind lucruri despre care stim ca nu sunt cele potrivite. Cand ne iubim, cand ne uram. Asadar, despre ce este vorba? Este vorba despre stima de sine.” (Christophe André)

Toti detinem o stima de sine, cu totii avem macar o idee despre cine suntem si cat valoram in ochii proprii si ai celorlalti. Oamenii sunt privilegiat inzestrati cu capacitatea de a gandi despre ei insisi, de a se observa si analiza, avem astfel sansa de a ne adapta, de a ne schimba si de a progresa. Ne putem observa pe noi insine si ne putem valoriza, la fel de bine cum ne putem face viata amara, criticandu-ne si dispretuindu-ne. Acest gen de atac asupra propriei persoane ne poate inhiba capacitatea de a actiona, de a avea initiativa, ceea ce poate declansa inca un val de critica care sa ne inhibe si tot asa, intr-o spirala a neputintei.

Astazi, mai mult decat oricand, devine evidenta importanta unei bune stime de sine. Traim in societati competitive si trebuie sa ne castigam statutul profesional si un loc in inima cuiva, pentru a ne implini doua mari aspiratii firesti: un serviciu bun si o familie frumoasa. Cu ani in urma, statul ne facilita un loc de munca iar familia, un partener de viata; intrarea in societate era deja asigurata. Lipsea insa o libertate fundamentala, aceea de a te construi/reconstui pe tine insuti. Pentru cei mai putin norocosi, care nu au avut sansa unui “start bun” in viata, care nu au beneficiat de atentia calda si aprecierea parintilor lor, care s-au simtit neintelesi, criticati, limitati in a gandi si a simti despre ei si pentru ei, aceasta libertate de a-ti alege destinul, de a te “inventa” este marea lor sansa de a trai armonios cu ei insisi si cu ceilalti, poate pentru prima data.

Vorbind despre stima de sine, vom vorbi despre cum ne apreciem pe noi insine si cum  apreciem modul in care ne vad altii. Suntem firesc preocupati de felul in care gandesc si simt ei despre noi. Avem natural, in diferite grade, capacitatea de a fi empatici si de a descifra nevoile celorlati, putem presupune si ne putem imagina. Ceea ce ne da sansa sa vedem daca suntem acceptati, doriti, iar daca nu se intampla asa, sa ne putem schimba.

Aceasta capacitate de “a-l simti pe celalalt”, se poate dovedi sub influenta unei stime de sine slabite, daunatoare. Ne putem imagina, mai degraba decat observa, ne putem teme si facem presupuneri inainte de a vedea ce se intampla. Sfarsim prin a ne imagina tot ce poate fi mai rau (sau mai bun) despre celalalt, ceea ce ne blocheaza caile de relationare. Uneori, cu cat ne dorim mai mult sa descoperim ce si cum simte celalalt despre noi, cu atat ne lasam imaginatia sa ia locul observatiei, ne rupem de realitatea obiectiva a faptelor celuilalt si sfarsim fie prin a-l idealiza si preamari, fi prin a-l cataloga drept intruziv si rauvoitor. In oricare dintre situatii relatia cu celalat va suferi, noi vom suferi.

“Stima de sine este instrumentul libertatii si al autonomiei noastre psihologice” spune Christophe André, este ceea ce filosofii numeau “demnitate”, si avem oportunitatea de a o sustine, construi si reconstrui in fiecare zi. Stima de sine este o marca a ceea ce inseamna fiinta umana, o valoare mai presus de orice pret, este ceea ce ne permite sa nu cedam presiunilor, manipularilor, ceea ce ne permite sa ne schimbam si sa progresam. Fara o buna stima de sine suntem mereu sub amenintarea a doua influente majore conjugate: trecutul nostru, prin vocea si conduita parintilor nostri si societatea in care traim, prin vocea semenilor nostri ce ne transmit ce trebuie sa facem, sa fim, sa cumparam, cum sa ne-mbracam, cum sa gandim si sa traim.