Să vorbim despre copiii ai căror părinţi au divorțat sau vor să divorţeze!

Să vorbim despre copiii ai căror părinţi au divorțat sau vor să divorţeze!

Să vorbim despre copii şi divorţul părinţilor lor!

Ca orice alt act de viaţă, divorţul este încărcat de semnificaţii. Atât pentru cei doi parteneri, cât şi pentru cei apropiaţi lor, dar poate mai mult pentru copii, dacă există în acea familie. De la ”Aştept să crească copiii mari şi apoi divorțez!” la ”O să îmi ia copii și eu nu pot trăi fără ei!” până la hărțuieli personale în care copiii sunt implicați și chiar folosiți, sunt câteva ipostaze care trezesc sentimente furtunoase și bulversante ce pot crea dezechilibre sau blocaje în relație și în funcționarea individuală.

Ce se întâmplă cu copiii, ce gândesc ei, ce simt ei? Sunt câteva întrebări al căror răspuns se poate citi în comportamentul celor mici, în atitudinea lor, în cuvintele lor. Ei sunt singurii care suferă, indiferent de relaţia părinţilor, indiferent de cum a decurs separarea, iar această suferinţă este reală. Copilul se va încăpăţâna să lupte pentru  reunirea părinţilor lui şi va fantasma acest moment. Copilul îşi va dori să îi aibă alături pe cei doi, în ciuda unor posibile tensiuni între părinţi. Pentru el, alegerea unui dintre ei este foarte dificilă, oricât de mare ca vârstă ar fi. De multe ori, alege ceea ce îi este familiar, cunoscut, apropiat, sigur, astfel încât să nu fie multe schimbările  la care ar trebui să se adapteze.

Prin urmare, divorţul părinţilor  poate fi ocazia de a intelege şi de maturizare pentru toate părţile implicate. Mai mult sau mai puţin divorţul implică o restructurare în percepţia noastră şi a lumii din jur, o schimbare pe care o metabolizăm mai bine sau mai rău. Sau poate deloc. O ocazie de a descoperi propriile resurse, dar şi de a ne descoperi copilul, resursele lui şi, de ce nu, de a ne apropia mai mult de el.

Totuşi, momentul post-divorţ, post-separare poate aduce cu sine uneori tensiuni, tensiuni în mijlocul cărora se află de cele mai multe ori copilul, fie ca martor fie ca jucător pasiv fie ca intermediar. Poate şi mai îngrijorătoare este situaţia în care simţim că băiatul sau fetiţa noastră nu beneficiază de toată atenţia şi grija de care ar avea nevoie.

Şi atunci, întrebările inerente ar fi: Cum ne dăm seama ce simte copilul? Cum îl ajutăm să depăşească acest moment delicat pentru el? Care sunt semnele schimbării pe care ar trebui să le observăm? Ce ar trebui spus şi cum? Ce ar trebui făcut şi cum?

Iată câteva dileme pe care vă invităm să le dezbatem, să le aflăm  soluţiile şi răspunsurile, câteva aspecte pe care vă invităm să le aduceţi în prim plan, într-o întâlnire fără etichete, fără prejudecăţi, fără teamă.

Moderatori: Ciprian Pripoaie şi Mihaela Drăgan, psihoterapeuţi

Data întâlnirii:vineri, 19.04.2013, ora 18.00

Locul întâlnirii: zona Berthelot. Locaţia exactă vi se va comunica la înscriere.

Cost: 30 lei

Înscrierila: info@centrulself.ro