Monica Geana

Te invit sa rememoram cateva evenimente care, cu siguranta, ne-au alterat existenta. Prin 2008 ne intrebam daca vine si la noi ori ba… CRIZA. America, acolo unde se declansase, ne parea prea departe. In scurt timp insa realizam ca avem propria criza imobiliara, ca ne imprumutam la FMI, ca scad salariile bugetarilor, ca se mareste TVA-ul si brusc, toate preturile. Si apoi creste somajul si se fac concedieri, s-au evaporat primele si cresterile salariale, dar au ramas datoriile la banci… O avalansa de evenimente ce imi reaminteste de frumoasa vorba a copilariei: „Cine nu-i gata, il iau cu lopata!…”

Te intrebi, probabil, ce are a face psihanaliza, pentru ca ea este in centrul discutiei, cu criza din Romania. Am sa-ti raspund: criza nu este atat una financiara sau economica, cat o criza emotional-umana, din acest considerent, si din altele, intra in atentia psihanalizei. Ce ne intereseaza este pe de o parte care sunt mecanismele psihice care se pun in functiune in situatiile in care oamenii iau decizii majore, iar pe de alta parte, care sunt modalitatile de raspuns emotional si adaptativ in situatiile in care criza isi manifesta efectele pe deplin.

Economia este un mecanism viu care raspunde unui scenariu universal: cauza si efect. In cadrul acestei paradigme efectul este criza in complexitatea sa. Cat despre cauza, David Tuckett si Richard Taffler, doi psihanalisti britanici de renume, au raspunsuri detaliate, analize complexe ale pietei financiare dintr-o perspectiva emotionala.

Am sa restrang discutia de dragul claritatii, doar asupra catorva aspecte. Intr-un mediu in care guverneaza incertitudinea, emotiile tind sa domine gandirea rationala, in particular entuziasmul potentialului castig si frica unui esec. Desi aceste emotii sunt valoroase si dezirabile pentru ca sunt menite sa ajute in luarea deciziilor, este intotdeauna dificila gestionarea emotiilor conflictuale. De aceea exista tendinta de a pune in miscare un mecanism de aparare inconstient pe care psihanaliza il numeste clivaj, indepartarea din constiinta a unei parti nedorite a realitatii, in acest caz.

Pentru a pastra totusi o stare mentala coerenta si organizata este necesar, in asemenea situatii, sa se recurga la crearea unor scenarii care sa directioneze si sa organizeze activitatea. Astfel apar, ceea ce Tuckett numeste “obiecte fantasmatice”.  Acest concept, in limbaj psihanalitic, desemneaza acea reprezentare psihica a ceva (ori cineva ori a unei idei) care indeplineste cea mai profunda dorinta a unui individ, aceea de a avea ce isi doreste exact cand isi doreste. Criza imobiliara din tara noastra este un exemplu ilustrativ: inaintea izbucnirii ei pretul oricarui spatiu locativ crescuse exponential, unii dintre cei care vindeau isi reinvesteau profitul in achizitionarea altor imobile si procedura se repeta. In toata tara se derulau afaceri imobiliare. Imobilul devenise ”obiect fantasmatic”, implinirea imediata a dorintei de a avea profit. Aceste cresteri masive a valorii unui imobil nefiind sustinute de o crestere sanatoasa a economiei nationale, au stagnat brusc. Criza din America a dat startul unui declin al valorii de piata a bunurilor in toata lumea.

Desi au existat avertismente si indicii clare cu privire la aparitia unei noi crize inca inainte de caderea Lehman Brothers, analistii responsabili de managementul riscurilor au devenit incapabili sa foloseasca informatiile disponibile si relevante, intr-un mod realist, pentru a chestiona credinta generala ca ceva “fantastic” se intampla. Acesti analisti au stabilit, cu o mica sau cu o absenta anxietate, relatii de atasament emotional si dependenta fata de acele “obiecte fantasmatice”, bunuri cu potential mare de risc. Fara anxietate este posibil sa fii ghidat, multa vreme, doar de dorinta de castig. Putem intelege mai bine “bulele financiare”, acele cresteri spectaculoase a valorii de piata a unor bunuri, dupa exemplul “erei imobiliare romanesti”, daca intelegem procesul prin care anxietatea esecului este desprinsa de euforia castigului.

Cu toate acestea, oricat de mare ar fi aceasta euforie, realitatea se instaleaza in cele din urma. Atunci panica isi face loc si valoarea de piata a unor bunuri scade dramatic. In acest moment acel obiect fantasmatic inconstient, atat de iubit, este urat. Investitorii se simt mai degraba persecutati decat vinovati sau rusinati de propriul esec si, proiectandu-si sentimentele, ii invinovatesc pe altii.

Cu siguranta ca un proces de investitie care implica o mai clara acceptare a unei experiente de esec si abilitatea de a descifra si renunta la unele vise inconstiente, ar fi mai sanatos si mai viabil.

Revenind la criza, a noastra personala si extrapoland, a tarii in care traim si a societatii cu care suntem contemporani, propun sa ne situam pe noi insine in centrul vietii noastre, constiente cat si inconstiente, intr-un efort de a intelege ce legaturi interioare, sensibile, ce dorinte ne ghideaza unele comportamente, cum modificam in permanenta lumea in care traim.

Poate este util sa constientizam, in definitiv, ca intelegem prea putin din ceea ce se intampla la nivel mondial, ca nu suntem experti in macroeconomie si nici nu e nevoie sa fim… dar ca este, cu adevara,t nevoie sa ne negociem propria criza, fie ca este ea una economica sau una emotionala.