Andrei Constantinescu

Criza adolescentei nu este o perioada dificila numai pentru copil, ci si pentru parinti. In consultatiile terapeutice cu parinti de adolescenti observam ca revoltei adolescentine ii corespunde aproape simetric o revolta a parintilor. Daca despre problematica adolescentilor, despre schimbarile prin care trec si despre revoltele sau chiar revolutiile pe care le produc s-a scris destul de mult, problemele cu care se confrunta parintii de adolescenti sunt adesea lasate intre paranteze. Adultii au desigur sansa propriei analize personale in care isi pot elabora conflictele interne, pot gasi un sens suferintei. Anumite aspecte insa capata sensuri aparte in consultatiile terapeutice pe care adultii le solicita ca parinti.

A trecut mai bine de un secol de cand psihanaliza a inceput sa ilumineze zonele obscure, private ale omului. Astazi, abundenta de informatii dezvaluie secrete si le raspandeste in toate directiile, iar conexiunile internet leaga birourile parintilor de dormitoarele adolescentilor care stau pe chat, lasand destul de putin loc intimitatii.

Adolescentii isi fac simtita prezenta atat in familie cat si in societate, ajungandu-se ca rolurile si conflictele traditionale sa fie de multe ori inversate. Nu de putine ori vedem adulti care ii iau pe tineri drept model de identificare, adoptandu-le valorile sau atitudinile, imitandu-i, recurgand uneori la chirurgia estetica pentru a le semana, pentru a intineri.

In fata tentatiei de a adopta valorile tineretii, adultii, parintii se si “revolta” imporiva lor, fiind binecunoscute ideile ca tineretul de azi ar fi o generatie pierduta, imorala, incontrolabila, violenta. Poate ca aceste idei reflecta ceva din atitudinea parintilor in fata dificultatilor prezentului, a confuziei, a dezorientarii si a modului in care idealizarea trecutului pare ca e singurul reper. Nu avem de unde sa stim daca vremurile in care traim astazi sunt mai imorale decat alte vremuri in care s-a spus probabil la fel.

Ceea ce stim si este evident este ca atat adolescentii, cat si parintii lor se confrunta cu dificultati specifice in care dezorientarea, debusolarea, sentimentul de nesiguranta au un loc central. Ca terapeuti de adolescenti suntem confruntati zilnic cu situatii clinice generate de criza, fie ca este a adolescentului, a parintelui, a familiei sau a societatii. “Nu stiu ce sa ma mai fac cu el/ea…, Simt ca il/o pierd din mana…, A luat-o razna…, Suntem cam debusolati… Nu ne mai intelegem deloc ca inainte…” sunt expresii ale dificultatilor parintilor in fata zgomotului produs de copilul lor care nu mai este ca inainte, se transforma in altceva, in adult.

Adolescenta are doua fatete: una indreptata spre toate avantajele vietii adulte, cealalta inca indreptata spre toate avantajele copilariei.

Procesele psihice care se dezvolta la adolescenta pot fi intelese pe fundalul profundelor mobilizari afective din aceasta perioada, al transformarii intregii personalitati, implicand o noua viziune asupra lumii. Totodata are loc dezidealizarea obiectelor parentale si edificarea unui nou ansamblu de valori, credinte si idealuri. Majoritatea parintilor stiu sau inteleg intuitiv transformarile prin care trec copii lor: corpul creste brusc, in salturi, nearmonios ca in copilarie; sexualitatea prinde contur si se definitiveaza cu toate trasaturile vietii adulte; cautarile identitare, care ii fac pe tineri sa nu mai stie cine sunt, pare ca ii fac de nerecunoscut si pentru parintii lor.

Sprijinul parintilor este important, de la satisfacerea nevoilor vitale (hrana, adapost) si a celor afective si pana la confruntare, limite si autonomie acordata treptat. Prezenta parintilor, modalitatea in care reusesc sa gestioneze libertatea, respectiv contentia copiilor lor deveniti adolescenti, este importanta pentru ca acestia sa poata achizitiona, prin experienta, mijloacele necesare in viata adulta, pentru a-si putea gasi locul potrivit in societate.

Va urma