Isabelle Tenter, medic psihiatru

          A fost odata Suflet. Frumos, cald, curat, si putin trist; care ratacea prin lume de unul singur. Nici nu stia prea bine cine era. Pentru ca nu cunostea cuvintele potrivite prin care sa spuna ce e cu el.

Si umbland el asa, hai-hui, fara vreun scop pe care sa il cunoasca si sa il numeasca, a ajuns sa-l intalneasca pe Interesant; care, desigur, l-a atras din prima clipa. Pentru ca era diferit de ceea ce vazuse pana atunci, intr-un mod greu de inteles. Suflet stia doar ca trebuie sa simta si sa inteleaga. Interesant i-a aratat cum e sa faci parte dintr-o lume speciala, in care totul era nou. Si asa, in acea lume, a intalnit o pe Curiozitate. Impreuna cu Interesant, Curiozitatea formau un cuplu amagitor: ea era neobosita, nu se oprea niciodata: gasea mereu cate ceva nemaivazut, nemaiintalnit, care, devenind vazute si intalnite, erau preluate de Interesant, pentru a li se scoate in evidenta utilitatea. De la Curiozitate a aflat ca exista Iubirea, dar nu stia unde e si unde poate sa o gaseasca. Simtea ca vrea sa o intalneasca, dar ceva il impiedica….

           Suflet isi aducea vag aminte ca avea pe undeva, un loc, in care ii lasese pe Emotia si Gandul, singuri. Si ca din cand in cand, avusese de a face cu unul, Dorul, care ba venea, ba pleca, lasandu-l descumpanit de cele mai multe ori…. pentru ca asa il invatase pe el Fapta, ca trebuie sa ia viata in piept fara sa se vaite. Fapta era in relatii foarte bune cu Comportamentul si de cele mai multe ori, fiind puternici impreuna, se coalizau impotriva lui Suflet, care se simtea dat la o parte, in plus…. stia bine ca Emotia si Gandul il iubeau mai mult pe el, era preferatul, rasfatatul…. dar, simtindu-se atat de mic si destul de pricajit, pe langa Fapta si Comportament, care erau la mare distanta in timp de el, a hotarat sa plece sa caute…. sa se gaseasca si sa afle cine este el cu adevarat  si care este rostul lui in lume. 

Dupa ce Curiozitate si-a pierdut din putere in fata lui, Suflet a cunoscut-o pe Rusine, care mai niciodata nu isi etala prezenta singura ci venea cu sora ei vitrega, Vina. Rusinea, clar il intalnise si ea pe Interesant candva… pentru ca isi insusise de la el o caracteristica aparte: stia sa fie nevazuta, era oarecumva invizibila si Suflet a stiut ca o intalnise doar dupa ce a cunoscut-o pe Vina. Cele doua nu se placeau foarte tare dar erau atat de legate intre ele incat Suflet nu se simtea deloc in largul lui in prezenta lor. Si pentru ca aveau atat de multa putere impotriva lui, Rusinea si Vina l-au fortat pe Suflet sa o intalneasca pe Slabiciune. Deloc nu i-a placut lui Suflet de ea. Incerca sa scape de senzatia pe care o avea cand era cu ea, dar nu reusea si, ca o scuza, a pus totul pe seama Curiozitatii, pentru ca ea era cea care ii aratase lumea aceasta plina cu atatea si atatea rele. Dar, la ceva timp dupa ce a cunoscut-o pe Slabiciune, reintalnind-o pe Curiozitate, Suflet a descoperit -o intamplator si surprinzator chiar, pe Duiosie. Era modul in care Curiozitatea incerca sa il tina langa ea, sa ii pastreze viu interesul fata de ea, deoarece simtise ea ca e pe cale sa il piarda pe Suflet printre atatea neplaceri pe care i le pricinuise. Oricum, desi o cunoscuse singur si chiar intamplator, Suflet isi aducea amintea, foarte clar, ca Emotia, Gandul, Fapta si Comportamentul erau cei raspunzatori pentru lagatura lui cu Curiozitatea… din cauza ca Rusinea si Vina le povestisera totul despre cum a aparut Slabiciunea, cei patru au conlucrat si l-au obligat pe Suflet sa faca un pact cu Curiozitatea. De a ramane cu ea mereu. De aceea a fost atat de nedumerit cand a cunoscut-o pe Duiosie: nu isi putea inchipui ca vreodata, Curiozitatea i-ar putea oferi asa ceva. Bineinteles ca atunci i-a fost recunoscator, cu atat mai mult cu cat Duiosia il imbogatea zi de zi, oriunde mergea, cu trairi pline, bune. S-a simti obligat sa ii ofere ceva, la schimb. Si asa a inventat-o pe Tandrete. Era creatia lui, era ceva ce ii dadea foarte multa incredere in el insusi. Pentru ca devenise creator; daruia ceva din el… ramanea totusi undeva in el, adanc, nebanuit si neexplicat… ce auzise dar nu simtise, isi dorea dar nu gasea; ar fi atins dar nu stia cum pentru ca nu stia unde sa gaseasca.. Iubirea, despre care Curiozitatea ii spusese cumva in treacat, demult, la primele lor intalniri… si Iubirea sau mai bine zis ideea ca exista, nu i dadea pace si il obliga sa continue sa rataceasca prin lume…. si bine a facut pentru ca altfel nu i-ar fi cunoscut pe Umor si Toleranta, care in nenumarate randuri l-au salvat de la o gramada de prostioare pe care le facea, uneori voit, alteori fara sa isi dea seama… Pasiune, care l-a cam ars, dar nu putea fara ea si de aceea i-a schimbat numele, spunandu-i Munca. Se simtea protejat in preajma ei. Simtea ca ii da un rost,  desi ramanea golul acela pe care cauta sa il umple cunoscand-o si el pe Iubire, asa cum auzise de la altii….

Dupa o vreme, in care a cunoscut si intalnit la nesfarsit tot felul de prieteni sau mai putin prieteni, a intalnit-o pe Melancolie…. si era ca si cum era vesel dar era si trist, era o umbra fina si invaluitoare care il invelea, ii facea bine, chiar daca uneori nu era doar bine. Si Melancolia a fost cea care i-a spus ca nu trebuie sa o mai caute pe Iubire. Pentru ca nu o va gasi nicaieri. Era in el. Si era si cald si frig si frumos si urat si era TOTUL. Iubirea cea despre care auzise atatea si pe care o cautase mereu! Si cat umblase ca sa o gaseasca! Era aproape obosit, si nici lagatura cu Toleranta – buna lui duhovnica – nu o mai tinea atat de des, Umor facuse pereche cu ea si le era bine impreuna, aveau rostul lor, cu mai putin timp pentru Suflet…. si tocmai atunci a inteles! Deci asta este Iubirea! Si era mai mult decat i se povestise. Era atat de complet si de vast, o nemarginire care il coplesea fara sa il descompuna… un abis in care se pierdea regasindu-se mereu mai plin si mai implinit. Si a stiut ca Melancolia va ramane mereu alaturi de el, asa cum de fapt si demonstrase: cand Pasiune s-a razbunat pe el ca i-a schimbat numele in Munca si ca treptat nu mai era doar ea cea care sa il consume si sa il arda, geloasa pe Iubirea din el, l-a sfaramat in bucati. Melancolia a ramas acolo, martor si chezasie tacuta a Iubirii care va ramane eterna, chiar si sub norul intunecat al pierderilor, al apropierii de Neant. Melancolia i-a facut si un dar lui Suflet: i-a dat-o pe Speranta. Care, asa cum ii este si numele, ii obliga mereu si mereu sa se reinventeze, pentru a tine pasul cu ea.

Cu Melancolia, Suflet a inteles ca desi Emotia si Gandul pareau sa-l fi parasit, ei erau de fapt acolo, in casa lui si acolo vor ramane mereu. Si ca, chiar si atunci cand Fapta si Comportamentul erau distanti fata de el, erau cu totii impreuna pentru ca puteau unii fara altii. Pentru ca Iubirea ii lega. Si tot cu Melancolia a acceptat ca, desi rupsese legatura cu Curiozitatea si nu mai dorea sa stie de ea, ii era dator si va ramane legat de ea pana la sfarsitul sfarsitului prin Slabiciune si Duiosie, pe care Curiozitatea i le daruise, neasteptat si nedorit, dar atat de ale lui, ca nimic altceva.

Suflet si Melancolie sunt impreuna si azi.

Daca vrei sa i cunosti, mergi In casa lui Suflet; acolo  ii veti gasi tot timpul pe Emotie si Gand; in apropiere stau Fapta si Comportamentul . Slabiciune si Duiosie sunt indisolubil legati de ei, iar Speranta le lumineaza viata.