Andrei Constantinescu

Criza parintilor

Parintii, la fel ca adolescentii, trec prin schimbari importante, isi traiesc propriile turbulente, fiind expusi unei vulnerabilitati aparte. Si ei oscileaza intre vechile rutine si noile optiuni. Si ei se vor angaja intr-o lupta pentru o noua autonomie, intr-o perioada a vietii care a fost numita si criza varstei mijlocii sau criza maturitatii.

Ansamblul vietii reprezinta un proces alcatuit dintr-o serie de stadii, fiecare fiind caracterizat printr-un scop psihic definit, fiind tradus printr-o criza particulara. Adolescenta, apoi mai tarziu sarcina, maternitatea si procesele de parentalizare, perioada climacterica (menopauza respectiv andropauza) sunt principalele momente de criza care marcheaza viata individului, fiind totodata momente foarte fertile din punctul de vedere al dezvoltarii psihice. Criza varstei mijlocii sau criza maturitatii survine, in general, simultan crizei adolescentei generand reamenajari afective profunde pentru intreaga familie. Ea poate fi descrisa in contrapondere cu criza adolescentei, urmarindu-i schematic manifestarile pe aceleasi coordonate: identitatea; corpul si sexualitatea; capacitatea de mentalizare; trecerea la act.

Identitatea

Axa principala a personalitatii, identitatea parintelui de adolescent este pusa la incercare odata cu necesitatea adoptarii unui rol parental diferit de cel de mama sau de tata al unui copil. Parintele se vede obligat sa ghideze, sa limiteze, sa acompanieze un fiu sau o fiica ce dispune de noi drepturi si libertati. Adultul este in situatia in care trebuie sa renunte la o parte din autoritatea sa, iar daca nu exista un alt copil mai mic care sa necesite intreaga autoritate parentala, parintele poate traversa perioade de confuzie sau incertitudine marcate de o traire de gol. Pe masura ce cresc, adolescentii par ca se instraineaza din ce in ce mai mult, ne mai avand nevoie de parinti ca mai inainte, lasand un gol in lumea interioara a acestora. Parintii nu se mai simt idealizati de catre copiii lor aflati acum in cautarea altor modele sau fiind angajati deja in primele relatii de iubire.

Pentru parinti aceasta este o pierdere, si ca orice pierdere declanseaza un travaliu de doliu sau dimpotriva, o lupta impotriva suferintei pierderii. Pe langa travaliul psihic impus de confruntarea cu pierderea statutului de figura idealizata pentru proprii copii, parintii trebuie sa indeplineasca un travaliu de doliu suplimentar constransi fiind sa renunte la idealurile pe care le-au proiectat asupra fiilor sau fiicelor lor, acestia urmandu-si propriile idealuri.

Aceasta idee se leaga cumva de ceea ce C. Bollas numea “obiecte generationale”: acele persoane semnificative (muzicieni, sportivi, politicieni etc.), lucruri, evenimente, mode admirate de o intreaga generatie si care, cu trecerea timpului, devin un fel de marca a generatiei respective. De pilda, pentru unii din generatia mea, “obiecte generationale” ar putea fi Metallica si Iron Maiden, pentru altii curentul New Wave, Tom Cruise si filmul Top Gun, carti precum Pescarusul Livingstone care circula clandestin in fotocopie, sau poeziile de debut ale lui Mircea Cartarescu, revolutia din ‘89 si fuga lui Ceausescu, caderea zidului Berlinului, Michael Jordan, Magic Johnson si performantele lor in baschet, aparitia si dezvoltarea PC-ului etc. Aceste obiecte au apartinut unei generatii si au servit unora drept model de identificare, pierzandu-si astazi locul central si fiind inlocuite de noi valori. Astfel ca la varsta maturitatii apare o anumita nostalgie cand adultul se vede obligat sa admita ca obiectele generatiei sale – atat de importante in formarea identitatii generatiei de care apartine – sunt temporare, isi pierd din stralucire, devenind reflexii palide si imbatranite ale unei glorii apuse.

Asadar, criza maturitatii se caracterizeaza printr-o brusca percepere a efemeritatii timpului si o reevaluare a scopurilor individului. Viata se reorganizeaza mai mult in functie de timpul ramas decat in functie de cel care a trecut, uneori aparand manifestari psihopatologice din spectrul depresiei precum senzatia de inutilitate, de lipsa de sens, de vid, de agonie existentiala. De mentionat in acelasi context si perspectiva pierderii propriilor parinti ai adultului care sunt cel mai adesea in varsta, bolnavi, apropiindu-se de finalul vietii.

Trairile subiacente legate de trecerea timpului pot fi asadar dureroase cu atat mai mult cu cat, in contrapondere, pentru adolescent, timpul pare sa fie sinonim cu eternitatea. Imaginati-va doar o secventa, pe cat de paradoxala pe atat de comuna: adolescentii dorm din ce in ce mai mult, iar parintii din ce in ce mai putin, iritati sau intrigati de alterarea ritmului circadian al copiilor lor care stau trezi noaptea si dorm mult ziua sau umbla nauci ca niste zombi.

 
Corpul si sexualitatea

Pe langa angoasa timpului care se scurge implacabil, pot aparea comportamente sau simptome centrate pe corp sau pe functiile corporale: somnul, conduitele alimentare si sexualitatea. Am mentionat deja recursul la chirurgia estetica drept o modalitate de a interveni direct asupra corpului pentru a-l intineri.

Am mentionat de asemenea dizarmoniile care apar in ritmurile somnului la parinti si adolescenti. Adaug problema consumului de medicamente hipnotice destul de frecvent la varsta adulta. Amestecate cateodata cu medicatia anxiolitica sau chiar cu consumul de alcool, acestea par sa se constituie intr-o fateta acceptabila social dar si intr-un model de identificare pentru unii tineri care consuma droguri sau substante psihoactive. E un teren comun pe care pare ca se intalnesc adolescentii si adultii sperand sa suprime efectele crizei printr-o solutie chimica.

Legat de problemele alimentare, acestea pot fi foarte variate si determinate de cauze foarte diverse. Semnalez doar o configuratie destul de tipica: mama la dietetician sau la homeopat, fiica avand nevoie de suportul unui psiholog pentru a depasi problemele legate de imagine corporala.

Temerile legate de scaderea sexualitatii si interesul mai mic trezit de catre partenerul de viata, care imbatraneste de asemenea, precum si confruntarile cu sexualitatea uneori foarte zgomotoasa a adolescentului pot de asemenea genera conduite deviante. Sunt binecunoscute conduitele sexuale tumultoase si cautarea aventurilor la unii barbati de varsta medie. Daca la barbati se adauga problematica prostatei, la femei se adauga problematica intrarii in menopauza ce poate determina sentimentul unei sexualitati scazute sau devalorizate, atingand identitatea feminina, fie dimpotriva, sentimentul de libertate si un fel de sexualitate adolescentina. Ambele sexualitati, adolescenta si adulta, pot trece in paralel spre o noua faza de gratificare sau de satisfacere. Pe de alta parte, disfunctiile sexuale, monotonia, plictiseala sau infidelitatea conjugala pot semnala la adult intoarcerea complexului oedipian refulat.

Precizez ca nici una din situatiile evocate mai sus nu sunt neaparat interpretabile intr-o cauzalitate lineara. Sunt situatii conturate astfel in consultatii terapeutice in care au capatat sensul descris mai sus. Ar fi exagerat sa concluzionam ca intotdeauna anumite atitudini sau comportamente ale adolescentului vor trezi in parinte anumite reactii sau dificultati sau invers.