Raluca Hurduc
Esti nelinistit in permanenta, simti o nervozitate surda, te ingrijoreaza orice lucru din viata ta, te gandesti ca nu vei fi in stare sa rezolvi chestiunile urgente de la serviciu sau din viata de familie.
Ai dureri de cap frecvente, muschii iti sunt tensionati in permanenta – gatul, umerii si muschii spatelui sunt intepeniti. Suferi frecvent de disconfort gastric: arsuri, crampe, voma, diaree. Tensiunea si pulsul sunt mai mereu ridicate. Simti ca te sufoci, transpiri frecvent. Nu te poti relaxa, tot timpul trebuie sa faci ceva, esti in continua miscare si agitatie. Nu te poti concentra, iti faci griji mereu, pentru orice. Nu poti adormi, somnul este nelinistit, esti mereu obosit si iritat.
Acesta este tabloul clinic al anxietatii generalizate, o frica permanenta, fara obiect. Anxietatea este mai mult decat o ingrijorare normala. Ea poate provoca un disconfort semnificativ, poate invalida zone importante ale functionarii individului, cum ar fi zona ocupationala si cea sociala. Calitatea vietii individului este afectata de ideile pe care acesta le are despre viitorul lui, de circumstantele vietii, de aspectele financiare, de existenta posibilitatii ca unor membri ai familiei sa li se intample ceva rau.
Conform Manualului Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mentale (DSM), elementul esential al anxietatii generalizate il constituie frica si ingrijorarea excesiva, manifestate pe o perioada de cel putin 6 luni, referitoare la un numar de evenimente sau activitati. Individul constata ca este dificil sa controleze ingrijorarea. Anxietatea si ingrijorarea sunt insotite de cel putin alte trei simptome, dintr-o lista care include nelinistea, fatigabilitatea rapida, dificultatea de a se concentra, tensiunea musculara si perturbarea somnului. Desi indivizii cu anxietate generalizata nu pot totdeauna sa-si identifice ingrijorarile ca fiind „excesive”, ci mai curand firesti, ei descriu o suferinta cauzata de ingrijorarile constante, au dificultati de a le controla sau traiesc o deteriorare a vietii sociale, profesionale ori a altor domenii importante de functionare. Aceste perturbari nu sunt efectele fiziologice directe ale ingerarii unei substante (de exemplu, un drog, un medicament ori expunerea la un toxic) sau ale unei stari maladive generale.
Intensitatea, durata sau frecventa anxietatii si ingrijorarii sunt foarte disproportionate fata de probabilitatea efectiva a aparitiei sau impactul evenimentului temut. Persoana constata ca este dificil sa-si impiedice gandurile care-i provoaca neliniste sa nu interfereze cu atentia acordata sarcinilor in curs de efectuare si are dificultati de a-si stopa ingrijorarea. Adultii cu anxietate generalizata sunt preocupati adesea de circumstantele obisnuite, cotidiene ale vietii, cum ar fi responsabilitatile de serviciu, finantele, sanatatea membrilor familiei, nefericirea copiilor lor ori de subiecte minore (cum ar fi problemele domestice, reparatiile masinii ori intarzierea la intalniri). Copiii cu anxietate generalizata tind a fi preocupati excesiv de competenta sau de calitatea performantelor lor.
Tensiunea musculara poate fi asociata cu tremuraturi, contracturi, senzatia de trepidatie si durere sau sensibilitate musculara. Multi indivizi cu anxietate generalizata prezinta, de asemenea, simptome somatice (de exemplu, maini reci si umede, gura uscata, transpiratie, greata sau diaree, mictiuni frecvente, tulburari de deglutitie sau senzatia de „nod in gat”) si o reactie de tresariri exagerate. De asemenea, sunt frecvente simptomele depresive.
Anxietatea generalizata apare frecvent concomitent cu tulburari afective (de exemplu, depresie), cu alte tulburari anxioase (de exemplu, panica, fobia sociala, fobia specifica) si cu tulburari aparute in legatura cu consumul de substante (de exemplu, abuzul sau dependenta de alcool, de sedative, hipnotice sau anxiolitice). Alte afectiuni care pot fi asociate cu stresul (de exemplu, sindromul de colon iritabil, cefaleea) acompaniaza frecvent anxietatea generalizata.
La copiii si adolescentii cu anxietate generalizata, teama si ingrijorarea se refera adesea la calitatea performantei sau competentei lor la scoala sau in evenimentele sportive, chiar cand performanta nu este evaluata de catre altii. Pot exista ingrijorari excesive referitoare la punctualitate. De asemenea, poate exista o preocupare in legatura cu evenimente catastrofice, cum ar fi cutremurele de pamant sau razboiul nuclear. Copiii cu aceasta tulburare pot fi extrem de conformisti, perfectionisti si nesiguri pe ei si tind sa-si refaca temele la infinit, din cauza insatisfactiei in legatura cu orice performanta mai putin decat perfecta. De regula, cauta in permanenta aprobarea celorlalti si necesita asigurari excesive in legatura cu eficienta, performanta, precum si cu alte temeri ale lor.
In conditii clinice, tulburarea este diagnosticata putin mai frecvent la femei decat la barbati (aproximativ 55%-60% dintre cei care se prezinta la psiholog cu aceasta tulburare sunt femei). Multe persoane cu anxietate generalizata relateaza ca s-au simtit anxioase si nervoase toata viata lor. Desi peste jumatate dintre cei care se prezinta pentru tratament relateaza debutul tulburarii in copilarie sau in adolescenta, debutul survenit dupa varsta de 20 ani nu este rar. Evolutia este cronica, dar fluctuanta, si adesea se inrautateste in cursul perioadelor de stres.
DSM numeste urmatoarele criterii pentru recunoasterea si diagnosticarea anxietatii generalizate:
A. Anxietate si ingrijorare, survenind mai multe zile timp de cel putin 6 luni, in legatura cu mai multe evenimente sau activitati (cum ar fi performanta in munca sau scolara).
B. Persoana constata ca este dificil sa-si controleze ingrijorarea.
C. Anxietatea si ingrijorarea sunt asociate cu trei (sau mai multe) dintre urmatoarele sase simptome:
(1) neliniste sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;
(2) fatigabilitate;
(3) dificultatati de concentrare sau senzatia de vid mintal;
(4) iritabilitate;
(5) tensiune musculara;
(6) perturbari ale somnului (dificultati de a adormi sau de a ramane adormit, ori somn nelinistit si nesatisfacator).
D. Anxietatea, ingrijorarea sau simptomele somatice cauzeaza stress sau o deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii de functionare importante.
E. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ingerate (de exemplu, un drog de abuz sau un medicament), ori ale unei stari medicale generale.