Mihaela Dragan
Cum intram in lunile de vara, cum gandurile de vacanta incep sa cuprinda preocuparile tuturor, copii si adulti, cum fiecare incepe sa viseze la mare sau la munte, la excursii, la relaxare, la lipsa de griji.
Ne facem bagajele si pana la plecare mai ramane doar…asteptarea!
Asteptarea inseamna pentru unii doar trecerea timpului. Pentru altii, asteptarea este un amalgam, un vartej de emotii, de ganduri, de actiuni. Urmeaza bagajele… trolere, geamantane, rucsacuri, valize, sacose si sacosele, pungi si pungulite, pachete si pachetele. Un moment care pentru unii dintre noi este un chin, pentru altii o bagatela. Unora ne ocupa ore intregi, poate chiar zile, in timp ce altora cateva minute. Pentru unii inseamna liste, verificari minutioase, repetate, lucruri stranse, impaturite la dunga. Pentru altii, cateva lucruri strict necesare, aruncate la gramada.
Pentru unii selectia este foarte importanta… pregatirea din timp… Pentru altii necesitatea, utilitatea sunt esentiale. Pentru altii, efortul de a alege este inlocuit cu impachetarea intregului sifonier in geamantan.
Bagaje… lucruri pe care le luam cu noi. Lucruri de care avem sau nu nevoie, lucruri care ne sunt sau mai putin utile, lucruri la care putem renunta cu mai multa sau mai putina usurinta. Lucruri pe care alegem sa le pastram, sa ne fie la indemana, sa ne insoteasca intr-acolo unde mergem.
Asemeni sunt bagajele emotionale pe care le purtam inlauntrul nostru si pe care le aratam celorlalti in atat de diferite moduri. Bagajele emotionale de care sunt mai mult sau mai putin constienti, care ne sunt mai mult sau mai putin cunoscute, pe care le recunoastem mai mult sau mai putin in reactiile, in comportamentele si atitudinile noastre. Bagaje din trecut, bagaje din alte relatii, unele utile, altele mai putin.
Si ajungem sa impartim acelasi spatiu si unii si altii. Unele lucruri sunt aranjate in sifonier, pe umerase. Altii le lasa aruncate prin toata casa, prin toata relatia cu celalalt, in dezordine. Unii se simt invadati, sufocati, altii se simt in largul lor si nu ii inteleg pe primii. La fel se intampla cu bagajele adunate din relatiile din trecut pe care unii le aruncam in “spatiul” personal al celuilalt, fara sa constientizam acest aspect si fara sa fim atenti la reactiile celuilalt. De multe ori devenim chiar furiosi si frustrati de remarcile acestora pe care le resimtim ca agresive. Suntem uimiti de atitudinile lor.
Fiecare noua relatie este ca o noua calatorie alaturi de o persoana aproape necunoscuta. Stim inceputul relatiei, dar nu-i stim traseul si finalul. Impreuna, cei doi le descopera, pe masura ce timpul trece si vine cu provocari. In aceste noi calatorii, unele bagaje sunt inutile. Si uneori, ducem aceste bagaje inutile cu noi. Iar ele reusesc sa impovareze, sa ingreuneze inaintarea.
Astfel, bagajele pe care ajungem sa le pastram, le resimtim la propriu ca o greutate ce apasa pe coloana vertebrala, pe umeri, pe membre, pe tot corpul. Ne imbolnavim aparent fara sens. Tratamentele par sa nu aiba succes, iar daca apar perioade de remisie, sunt temporare. Si aceasta pentru ca balastul din bagaje inca exista, este toxic, este otravitor, este apasator. Este un blocaj in a avea o viata sanatoasa, relatii sanatoase, bucurie si satisfactie.
De aceea, ecologia personala, curatenia interioara este o stare de alegere constienta, intima. Este un proces de lunga durata, de analiza si introspectie. Uneori dureros. Uneori este nevoie de asistenta, de prezenta si interventia unui specialist. Dar este alegerea sanatoasa, iar sentimentul de eliberare trait este garantul noii starii de bine.