Mihaela Dragan

Suntem CORP, MINTE, SUFLET. Iar aceasta combinatie ne face de doua ori unici, suprapunandu-se peste unicitatea creatiei noastre genetice. Si ca sa scapam de presiunea unei intrebari ca cea de sus, as raspunde simplu si evident: a ne iubi inseamna a ne iubi corpul, sufletul, mintea, pe fiecare separat si deopotriva impreuna, in combinatia lor personala.

Iar dovada prima este faptul ca ne putem privi in oglinda dimineata – seara, oricare ar fi ora din zi sau din noapte, fara retinere, fara rusine, fara dezgust, cu drag, cu atentie, cu grija. Dovada ultima ar fi data de echilibrul, de impacarea cu care privim ceea ce ni se intampla si cu care ne privim pe noi insine. Aceasta impacare insa nu este sinonima cu resemnarea, cu acceptarea necritica in sens kantian, ci cu acea asteptare naturala a cunoasterii, cu acea rabdare a ascultarii, acea negraba a facerii.

Am spus ca suntem CORP mai intai pentru ca este continatorul mecanismului nostru functional, este recipient, este carapace, este arma, este sensor, receptor si limbaj. A ne iubi corpul presupune un prim pas in acea directie a cunoasterii de la porii pielii la organul intern cel mai mic si mai neinsemnat aparent. Existam prin corp. Ne asemanam si ne diferentiaza de ceilalti acest corp. Suntem piele, respiratie, boli, ritmuri, textura, culori. Suntem ceea ce vedem ca suntem dupa ce au vazut ochii celorlalti ca suntem si  ne-au transmis in cuvintele si intelesul lor.

A ne iubi corpul inseamna a ne asculta, a ne simti mirosul, a ne atinge, a ne vorbi. Inseamna a putea face toate acestea. Cu alte cuvinte…a ne lua in grija. A fi responsabili de propria noastra persoana corporala, a arata respect fata de fiecare parte a corpului. A ne iubi corpul inseamna a lua in  seama ceea ce ne transmite el despre noi insine, despre functionarea interna, despre relatia cu ceilalti si in activitatile zilnice.

Suntem MINTE: ganduri, abilitati, functii. Exercitii, antrenament, surmenare, suprasarcina. A ne iubi mintea inseamna a avea constiinta valorii ei, a avea grija sa nu fie prea relaxata sau prea solicitata. A ne iubi mintea inseamna a-i da libertatea de a se exprima, dar si limitele necesare pentru a nu se revarsa. Inseamna a-i da sansa de a cunoaste, de a exprimenta, de a alege, de a-si suma raspunderi si riscuri, de a incerca si a esua.

A ne iubi mintea inseamna a o hrani cu mancare buna, sanatoasa, cu stimuli adecvati si potriviti nivelului ei, putintei ei, fara a o abuza. A ne iubi mintea inseamna a nu o incorseta in credinte, principii regide, in prejudecati.

Suntem SUFLET. Emotie, sentiment. Ne indragostim, ne temem, suferim, ne bucuram, speram, ne atasam…Asteptam, ne aparam, zburam…A ne iubi sufletul inseamna a invata sa ne recunoastem fiecare emotie asociata cuvintelor, miscarilor pe care le facem sau ni le provoaca ceilalti. A ne iubi sufletul inseamna a invata sa ne recunoastem apartanenta la familie, la un popor, la un trecut comun si personal. A ne iubi inseamna a invata sa-l ascultam, sa-i multumim sau sa-l ingrijim, daca are nevoie.

A ne iubi sufletul inseamna a-i da sansa de a experimenta emotii diferite, de a nu ramane in relatii care incarca negativ, de a schimba cand apar blocaje, de a se separa din relatii nesanatoase, de a da libertatea celor apropiati. A ne iubi sufletul inseamna a accepta placerea ca hrana asociata actiunilor noastre, a invata a face ceea ce ne place.

Suntem CORP, MINTE, SUFLET. A ne iubi inseamna a ne accepta trecutul, prezentul, mintea, corpul si sufletul. A ne iubi inseamna a ne intelege actele fara vinovatie, fara mila, fara ura. A ne iubi inseamna a ne recunoaste limitele si putinta, greselile si reusitele. A ne iubi inseamna a ne putea spune “iarta-ma” si “multumesc” , a putea cere si accepta ajutorul la nevoie. Iar daca reusim cu noi insine, va fi usor si cu ceilalti. Va fi usor sa ramanem drepti si relaxati in fata incercarilor vietii.