Mihaela Dragan
Dependenta inseamna prea mult: prea mult ca timp, prea multa cantitate, prea mult ca frecventa. Si vorbim aici de orice fel de dependenta: tutun, pacanele, substante psihogene, mancare, calculator, relatii sexuale. Iar daca la inceput nu pare a semana cu o dependenta, ulterior impulsul si tendinta de a vrea mai mult, mai des etc. apar mai puternica, mai greu de controlat si de oprit, incercarea de a gasi motivatii si explicatii la intrebarea “de ce?” sau la presiunile celorlalti de a pune capat transformandu-se in minciuni si ascundere. Dependenta este diferita de ceea ce se numeste obicei, tocmai prin aceea ca nu mai presupune momentul de alegere.
Comportamentul adictiv incepe prin satisfacerea unei placeri, dar acesta nu este decat o aparenta. Se poate identifica initial placerea de a experimenta ceva nou, placerea de a socializa, placerea de a savura o mancare sau o bautura, placerea de a castiga bani sau puncte, placerea de a fi primul sau de a fi apreciat si recunoscut ca bun, priceput sau norocos de ceilalti. Dar de fapt, aceasta placere, bucurie (de moment, de altfel) ascunde o mare teama. Teama ca anumite emotii, sentimente sa nu iasa la lumina, sa se manifeste. Teama de a nu sti cum sa gestionezi aceste emotii. Teama ca aceste emotii sa nu faca rau, propriei persoane sau celorlalti.
Explicatiile legate de fumat par a merge in doua directii, aparent diferite, si anume cea de linistire, de calmare si respectiv, cea de socializare. In ceea ce priveste mancarea, ea apare intr-o situatie de nemultumire sau de frustrare. Consumul de alcool este o folosit ca o explicatie pentru relaxare, pentru “a te simti bine” sau dimpotriva pentru a “uita” o durere. Jocurile de noroc (de tip pacanele sau cele din cazinouri) sau mai bine spus, castigurile vorbesc despre reusite personale, despre pricepere, despre calitati personale, eliminandu-se aspectul de sansa. Rezultatele la jocurile pe internet dau sentimentul unor succese care se vad imediat in timp si cu efort redus. Multele relatii sexuale “bifate” creeaza falsul sentiment de a fi dorit, a fi bun, potent. Consumul de medicamente sau suplimente alimentare par a veni in sprijinul unei mai bune functionari a tractului intestinal sau a unei intariri a organismului sau a inlaturarii unei dureri persistente sau intense.
Dar este, de fapt, vorba despre teamă. Durerea fizica poate fi semnul unui conflict interior, poate fi semnul unei dorinte neexprimate, poate fi semnul unei neputinte de a pune in cuvinte emotii, vise si poate avea multe beneficii secundare care o tin in viata, care o hranesc. Durerea fizica se numeste mai usor decat teama. Teama de a “nu exploda”, de a nu lasa libera furia. Teama de a fi singur sau de a nu simti. Teama ca tristetea, durerea psihica sa nu copleseasca sau teama de a nu fi neinteresant, neapreciat, neacceptat in grup daca nu esti ca ceilalti. Teama de a nu fi bun, sentimentul insuficientei in activitatea si in relatiile existente. Rezistenta la frustrare si la asteptare sunt scazute, iar teama de necunoscut naste anxietate. Cautarea unei relatii pierdute din copilarie, teama de atasament sau de monotonie.
Fiecare din aceste dependente ajunge sa se intoarca impotriva propriei persoane. Fiecare dintre aceste “placeri” initiale ataca organele interne si poate determina aparitia unor probleme de sanatate (ale ficatului, ale plamanilor, ale greutatii corporale, ale organelor genitale, ale creierului) sau a problemelor din sfera relationala si de activitate (izolari, retrageri din activitatea profesionala, agresivitate, tulburari antisociale). Beneficiile secundare ale acestor dependente sunt o stare de bine aparent si pasager, o stare de linistire de moment, o stare de bucurie si placere imediata si usor obtinuta. Aceasta lipsa de efort in realizarea activitatii si in obtinerea satisfactiei conduce la repetarea ei, nevoia avand trebuinta de a fi hranita, de a fi tratata cu ingrasaminte din ce in ce mai mult si mai multe. Iar aceasta cerere nu mai poate fi controlata si nu mai este o alegere.
Dependenta (codependenta) reprezinta acea stare si comportament care te fac sa ramai langa cei care sunt dependenti, comportamente care nu se reduc doar la ingrijire si iubire. Parintii, rudele celor dependenti traiesc o stare de asteptare continua, un sentiment de martir, construind o imagine de victima.
Dependenta ascunde teama de a recunoaste dificultatea de a realiza o dorinta, dificultatea de a recunoaste ca nu “te simti bine in pielea ta”, o dificultate psihica si mai mult decat atat, teama de a apela la o persoana specializata din teama de a nu naste alte temeri: de a nu fi etichetat de prieteni sau de colegi, de a nu deveni dependent de terapeut, de a nu sti ce poti pune in locul unei functionari cunoscute, in urma unei schimbari a carei forma viitoare nu o cunosti. Si se incadreaza in aceeasi dificultate de a “spune NU”. Dependenta este o falsa viata, cu falsi prieteni, cu false sperante si false vise, cu o falsa comunicare si falsa bucurie.
Avand in vedere cele expuse pana aici, putem identifica o serie de factori care favorizeaza adictiile, de la cei genetici pana la cei psiho-sociali: experientele personale, traumele din copilarie, tulburarile psihice, relatiile cu membrii familiei, varsta, natura substantelor consumate. Neurologic vorbind, explicatia senzatiilor de bine (implinire, multumire, bucurie, satisfactie, fericire) obtinute pe moment este data de cresterea nivelului de glicemie, de dopamina sau de endorfine care hranesc centrul fericirii, spre exemplu, de senzatia de saturatie si de implinire, de cresterea fluxului sanguin si irigarea creierului si inimii, de relaxarea musclaturii. Stimulat din ce in ce mai mult, corpul cere mai mult, iar creierul se obisnuieste sa foloseasca aceste drumuri scurte pentru a obtine un nivel ridicat de placere.
Si, atunci, am putea defini dependenta ca fiind un rau care ascunde un alt rau, un comportament aparent bun si nevinovat care ascunde teama de a nu intra in contact cu propriile trairi si sentimente si de cele mai multe ori, cu cele negative ca furia, teama, ura, agresivitatea. De ce sa nu punem in acest context si iubirea, atasamentul? Dependenta are ca rezultat renuntarea la propria persoana in favoarea altora, oameni sau substante. Dependenta este o falsa impresia ca spui “DA”, pentru ca nu poti spune cu adevarat DA, daca nu poti mai intai sa spui NU. NU tentantiei, NU fricii, NU pulsiunii! Dependenta este o modalitatea de a ajunge la o anume definitie a fericirii, creand o stare de anestezie si de amnezie a vietii reale, o viata paralela din care lipsesc asteptarea, durerea, separarea, frica, respingerea, furia, neputinta, vinovatia si multe alte sentimente pe care le catalogam ca neplacute.
Tratamentul medicamentos este uneori vital, insa fara parcugerea unui demers psihoterapeutic care sa sustina schimbarea obiceiurilor, stilului de gandire si de actiune, a stilului de viata, care sa sustina reintegrarea sociala si reorganizare interioara, orice interventie strict medicala ramane doar un paleativ. Cauza va ramane ascunsa undeva in meandrele sufletului, unde numai cuvantul vindecator al terapiei poate ajunge.