Mihaela Dragan

Cine ar vrea să fie bolnav? Cine si-ar dori sa se îmbolnaveasca? Probabil ca multe raspunsuri ar fi categorice ”Nimeni”. Si totusi daca ne permitem un moment de sinceritate în zgomotoasa noastra lume a gandurilor si dorințelor noastre, au existat situatii in care boala ar fi fost singura solutie imediat vizibila pentru a iesi dintr-o situatie neplacuta sau nedorita. Daca ne permitem sa mai ramanem in aceasta stare a recunoasterii ”pacatului minciunii”, cate motive invocate ca scuza, ca pretext, nu au avut ca numitor comun starea de sanatate afectata. Și aceasta pentru că atinge latura umana, atinge latura sensibila, dimensiunea narcisică chiar. Cine ar pune la îndoiala? Cine ar rămâne indiferent la suferinta care însoteste boala? Este o iluzie.

Boala pare salvatoare, fie ea doar o inventie. Uneori ea este chiar invocata pentru a iesi din starea de coplesire, de epuizare, de neputinta de a mai inainta, de obicei din impovararea cu problemele altora. Este mai ușor de rostit, de invocat și implicit de acceptat decât adevărul în sine, decât rostirea lui. Acea rostire ar aduce cu sine (poate) un val de emoții negative, poate copleșitoare, de nesuportat de către celălalt și ar putea avea un efect de boomerang prin răspunsurile posibile date: un refuz, o respingere, o supărare, o întristare, o furie. Toate pot fi evitate printr-o nevinovată minciună care apelează la boală. Boala va naște sentimente de îngrijorare, de atenție, de suport. Este o iluzie a unei iluzii, insa.

Boala se transformă încet-încet într-un beneficiu, deși era inițial o minciună, ce-i drept salvatoare. Avantajul se dublează: scapă de un lucru nedorit, neplăcut și aduce compasiune, atenție, grijă, liniște, timp pentru propria persoană. Reclamele la medicamente ne spun că nu avem nevoie de aceste beneficii. Boala, suferința, durerea dispar sub efectul unei pastile. Ce nu spune nicio reclamă este faptul că nici organismul nu va avea timp să se activeze, să se lupte adecvat, să se odihneasca, sa se refaca. Mai mult, stomacul, ficatul, colecistul sunt protejate de o aceeași pastilă împotriva unei avalanșe de multă mâncare nesănătoasă, spre exemplu.

Invocăm boala, păcălim boala sau de fapt ne amăgim pe noi înșine? Ce este de fapt boala? De unde vine ea? Cum se naște? Ce semnificații are? Ne vorbește corpul despre ceva anume prin semnele de boală? Le putem traduce? Putem schimba ceva?

Anatomic vorbind, fiecare organ, fiecare parte a corpului îndeplinește o funcție, astfel încât acest ceas perfect să funcționeze pe termen cât mai lung. Sanatatea este bogatia cu care venim pe lume, sanatatea tradusa prin echilibru, diminuarea fricii, vinovatiei, neincrederii, tradusa prin iubire. Daca inima va fi dezamagita, va suferi. Daca ficatul va fi intoxicat, va fi in suferinta. Daca stomacul va fi suprasolicitat, va dezechilibra tot organismul. Cum s-a ajuns aici? Uitand sa avem grija de propriul corp, sa-l ingrijim, sa-i dam atentie. Emotiile negative pe care le traim, le resimtim intr-una din partile corpului. Se creeaza astfel un cerc vicios intre corporalitate si sfera afectiva, intre corp si emotii.

Inca din scoala invatam faptul ca ficatul, spre exemplu, este responsabil cu metabolismul si elimina excesul de proteina, zaharuri si grasimi, purificand sangele. Rinichii sunt filtrele pentru deseurile din organism, in timp ce inima este organul care face ca sangele sa circule prin tot corpul, este central energetic, este iubire.

Sa ne gandim la cateva exemple de boala. Migrenele aduc cu ele, pe langa durerea insuportabila, retragerea si imposibilitatea de a ramane in lumina, de a vedea, imposibilitatea de a mai ingera ceva din cauza starii de greata. Ar vorbi  aceasta suferinta despre existenta unei presiuni creata de o situatie ce presupune o decizie, iar aceasta decizie naste o angoasa. Situatia creeaza dorinta de a fugi de realitate, de retragere, incapacitatea de a mai vedea sau digera ceea ce se intampla in jur.  Amorteala, banala amorteala, in care se simt furnicaturi, greutate, lipsa senzatiilor, nu este o amortire a corpului doar, ci a emotiilor. Este un refuz al simtirii emotionale, o imposibilitatea a acceptarii sentimentelor din cauza ranilor, a suferintei. Pietrele la rinichi trimit cu gandul la o atitudine si un comportament rigidizat, bine calculat si planificat, din cauza unei pareri extrem de autoritara si nemultumita fata de propria persoana si fata de ceilalti, astfel incat spontaneitatea a disparut complet din viata persoanei. Entorsele care apar pe neasteptat, brusc si sunt atat de dureroase si de incapacitante, sugereaza existenta unei piedici la nivel mental, recunoscuta doar de nivelul inconstient, deoarece exista o nesiguranta in ceea ce priveste drumul ales pentru a continua. Problemele cardiace vorbesc despre lipsa iubirii, despre tristete si tristeti aparent ingropate in istoria timpului, despre conflictele dintre prieteni sau din familie.

In oricare dintre exemplele de mai sus este vorba despre durere. Durerea in sine este un STOP semn. Poate indica o vinovatie pentru care ma pedepsesc, o amagire, o suferinta, o atentionare pentru necesitatea unei opriri, a unei reflectii si introspectii, a unei schimbari in sensul obtinerii starii de bine… fara durere.

Uneori, nu putem descoperi aceasta cale singuri, de aceea terapia este cea de ajutor in a accepta sa fim proprii stapani, sa avem incredere, sa fim deschisi si creativi, sa fim mandri de noi insine, sa descoperim propria forta interioara, spontaneitatea si iubirea de sine. Psihoterapia este recunoasterea necesitatii schimbarii si in acelasi timp acceptarea putintei de a o face, de a nu ne mai judeca si de nu ii judeca pe ceilalti, de a ne accepta asa cum suntem, sa ne dorim sa ne implinim si sa fim fericiti, plini de bucurie, in contact cu propriul corp si propriul interior, in armonie si in iubire. Fara iluzii…