Marana Papagheorghiu
- Ce este psihoterapia?
O calatorie a ta spre tine insuti, in care terapeutul este o calauza care are grija sa nu te ratacesti.
Cred ca aceasta intrebare are nenumarate raspunsuri, nu doar in functie de respondent, ci si de etapa si starea in care se afla. O ‘definitie’ scurta si metaforica, ar fi: “calatoria ta spre tine insuti”. O astfel de calatorie presupune gasirea Sinelui adevarat si a puterii de a-l exprima. Pentru a ajunge aici, trebuie vindecate “traume” mai vechi si descoperite acele trairi si ganduri care te ‘ghideaza’ din umbra, pentru ca nu sunt constientizate. Cand vorbesc de “traume”, ma refer la faptul ca fiecare om a trait si experiente neplacute, sau chiar dureroase, care au lasat urme, care ii influenteaza comportamentul si modul de a vedea lumea. Pot fi traume mari (relatia cu un parinte alcoolic si agresiv, abuzuri etc.), dar si micro-traume-evenimente care, cel putin din exterior, nu par unora foarte grave sau dramatice, dar care intr-un anume context si moment al vietii l-au afectat pe pacient.
In acesta calatorie, terapeutul are rolul unei calauze. Pacientul stabileste telul, cursul drumului si viteza de deplasare, iar terapeutul este cel care stie sa “citesca semnele”, care are grija sa avertizeze pacientul cand se indreapta spre o fundatura, cand vine vreme rea si trebuie sa isi ia masuri, cand ar fi recomandat sa mearga mai repede sau mai incet. Pe parcursul calatoriei, pacientul-calator “preia” din abilitatile terapeutului-calauza, astfel incat sa poata, de la un punct incolo, sa contiune drumul neinsotit.
- Esti psihoterapeut – cum ma poti ajuta?
Pornind de la ce inseamna pentru tine a fi ajutat. Ascultandu-te, intelegandu-te, simtind alaturi de tine.
Pornind de la ceea ce urmaresti si de la ceea ce se discuta in primele sedinte, terapeutul isi contureaza o idee despre caracteristicile tale, despre directiile inspre care va puteti indrepta si despre problematicile pe care le puteti “lucra”. O data ce ne angajam intr-un demers terapeutic, fie ca este vorba de o consiliere sau de o psihoterapie, am incredere ca, atata timp cat esti si tu angajat si motivat, vom face progrese in directia propusa.
Formarea facuta – cea teoretica si cea practica – fac ca, odata ce ne angajam pe un drum, sa pot sa te sustin. Te ajut ascultandu-te fara sa te judec, intelegand ce ai nevoie si lucrand impreuna cu tine pentru ca tu sa descoperi in tine toate resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti.
- Cum se desfasoara sedintele?
Vorbesti pana cand lucrurile incep sa capete sens. Poti vorbi despre orice lucru iti trece prin minte. Terapeutul te asculta si va interveni cu intrebari sau interpretari. In timp, vei stii sa observi ca lucruri aparent nesemnificative au un sens mai profund, sa te intelegi mai bine pe tine si pe cei din jur.
In timpul sedintei vorbesti, liber, despre lucrurile care iti trec prin minte. Aceasta se numeste metoda asociatiilor libere.
Poti vorbi despre ce s-a intamplat de la ultima sedinta, despre lucruri pe care ti le amintesti spontan, despre intrebari pe care le ai, ganduri, sentimente… orice. Poate, daca esti obisnuit sa fii structurat si sa vorbesti doar atunci cand ai un mesaj anume de transmis, acest lucru ti se pare neobisnuit si chiar neproductiv. In acest mod de lucru insa, se afla o mare libertate. Vorbind liber, despre orice iti trece prin minte, incepi de fapt (la inceput, poate chiar fara sa iti dai seama), sa explorezi inconstientul. Poate uneori ai impresia ca vorbesti despre “nimicuri”, insa, la un moment dat, cu ajutorul terapeutului, iti vei da seama ce se afla in spatele lor si vei gasesti un sens. Atunci vei realiza ca ai vorbit de fapt despre lucruri importante, doar ca trebuia sa “citesti printre randuri”. De ce se intampla asta? Pentru ca avem tendinta fireasca sa ne cenzuram gandurile, in functie de diverse criterii morale, culturale etc. Vorbind liber, lasam sa se strecoare lucruri dincolo de cenzura, pe care apoi le analizam si identificam evenimente traumatice care au produs sau produc suferinta. Odata ce acestea devin constiente, capeti putere asupra lor si poti sa iti reevaluezi modul de a privi lucrurile si relationarea cu lumea. Terapeutul va putea sa vada mai usor decat tine (cel putin initial), zonele “traumatice”, lucrurile pe care le eviti. Acest lucru se intampla pentru ca este o parte externa- el este implicat emotional, pentru ca trebuie sa fie empatic ca sa inteleaga ce simti, este insa mai detasat decat esti tu. Iar aceasta combinatie vine in sprijinul terapiei. In plus, el are acest “exercitiu” de a vedea dincolo de aparente, din propria sa analiza personala, din formarea facuta si din lucrul cu alti pacienti.