Monica Geana

In orice persoana obesiv-compulsiva exista un copil care se simte neiubit

(Glen O. Gabbard)

Obsesiile sunt ganduri resimtite dureros, intruzive, recurente, iar compulsiile suntactiuni ritualizate care trebuie indeplinite pentru a diminua anxietatea. In sprijinul diagnosticarii tulburarii de personalitate obsesiv-compulsive sunt propuse cateva criterii distincte:

Un tipar pervaziv de preocupare pentru ordine, perfectionism si control mental si
interpersonal in detrimentul flexibilitatii, deschiderii si eficientei,
incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte
dupa cum este indicat de cel putin patru sau mai multe dintre urmatoarele:

– Este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri, in
asa masura, incat obiectivul major al activitatii este pierdut.

– Prezinta perfectionism care interfereaza cu indeplinirea sarcinilor.

– Este excesiv de devotat muncii si productivitatii, mergand pana la excluderea
activitatilor recreative si a amicitiilor.

– Este hiperconstiincios, scrupulos si inflexibil in probleme de moralitate,
etica sau valori.

– Este incapabil sa se debaraseze de obiecte uzate sau inutile, chiar cand
acestea nu au nicio valoare sentimentala.

– Refuza sa delege sarcina sau sa lucreze cu altii, in afara de cazul cand
acestia se supun exact modului lui de a face lucrurile.

– Adopta un stil avar de a cheltui, atat fata de sine cat si fata de altii, banii
fiind vazuti ca ceva ce trebuie strans pentru eventuale catastrofe.

– Prezinta rigiditate si obstinatie.

Despre intelegerea psihodinamica a tulburarii obsesiv-compulsive

Contributii recente in tratarea tulblurarii de personalitate obsesiv-compulsive au
evidentiat o problematica adiacenta conflictelor de putere din primele faze ale
dezvoltarii, conflicte ce au dus la o dificultate sporita a persoanei de a-si
exprima agresivitatea.

Vorbim despre o incredere in sine scazuta, despre dificultati relationale si de gestionarea deficitara a starilor de dependenta. Copii fiind, persoanele obsesiv-compulsive au dorit o atentie speciala din partea figurilor parentale, mai multe confirmari, mai multa atentie. In unele cazuri aceasta nevoie vitala s-a corelat cu o atitudine rezervata ori oarecum distanta a parintilor. Tratamentul psihodinamic scoate in evidenta puternice dorinte dependente, nesatisfacute si un urias rezervor de ura indreptat impotriva parintilor ca raspuns la raceala, distanta, indisponibilitatea lor emotionala. Insa, pentru un obsesiv-compulsiv, furia si dependenta lui fata de un altul sunt trairi intolerabile, iar ca masura defensiva el izoleaza afectele si transforma in contrariu, astfel explicam discursul rece si “plat”, ori dorinta de a face mizerie transformata in obsesie pentru curatenie. Deseori, persoana obsesiv-compulsiva se va angaja intr-un efort sustinut de a-si demonstra propria independenta. Un efort compensatoriu. Ori poate parea amabila, respectuasa, umila chiar, din dorinta de a evita orice impresie ca ar putea avea sentimente de rautate.

Despre activitatea si relatiile persoanei obsesiv-compulsive

Viata persoanei obsesiv-compulsive pivoteaza in jurul activitatii sale profesionale.
Munceste mult cantitativ, munceste intens, concentrat, devotat. Este o persoana
productiva in special in domenii tehnice si care implica multa rutina. Un fapt
particular este acela ca aceasta activitate intensa cuprinde apoape toate sfere
vietii sale. Efortul depus este deliberat si pare neintrerupt.

Persoana obsesiv-compulsiva traieste intr-o stare continua de incordare a vointei –
stare de care este sau nu constienta ca atare. Un aspect al acestei stari este
rigiditatea intelectuala si un tip special de auto-conducere a propriei fiinte
ca si cum ar fi efectuata de un supraveghetor, intr-un efort de a-si orienta
voluntar propriile dorinte si emotii. Acest supraveghetor care da directive si
emite comenzi, si sentimentul de a fi mereu sub presiune, nu parasesc niciodata
persoana obsesiv-compulsiva. Desi, obiectiv vorbind, persoana
obsesiv-compulsiva este autoarea acestor directive, aceasta simte mai degraba
ca slujeste sau raspunde unei autoritati imperative, ca nu exista nicio alta
cale.

Pentru ca acest mod de functionare pune stapanire pe toate segmentele vietii, persoana obsesiv-compulsiva resimte o mare dificultate in ocaziile cand
responsabilitatile si indatoriile muncii se sfarsesc, in vacante, de sarbatori,
in timpul liber. In mod obisnuit, acest disconfort este inlatuarat atunci cand
identifica o alta sarcina catre care sa se orienteze, cu acelasi devotament si
intensitate.

Pentru ca depune un efort urias in orice intreprinde, persoana obsesiv-compulsiva refuza sa accepte ca altcineva ar putea gasi un mod mai bun, mai eficient de a face
lucrurile. O atitudine ce-i subrezeste relatiile si creeaza situatii uneori
fara iesire. Una dintre fricile care alimenteaza nevoia sa de control asupra
celorlalti este aceea ca oricand poate fi abandonata, ori ca impulsurile si
dorintele sale pot “scapa de sub control”. Ceea ce submineaza mult dorita
apropiere intima a persoanei obsesiv-compulsive de alti oameni semnificativi
din viata sa.

Dorinta, pentru ca este traita ca o tentatie care o poate deturna de la ceea ce “ar
trebui” sa faca sau sa vrea sa faca, de la planul bine ales care ii dirijeaza
orice activitate, este resimtita ca perturbatoare. De altfel, persoana cu
aceste dificultati se separa de afecte, trairi, dorinte, de acest uman care
orienteaza in mod normal efortul voluntar. Daca nelinistea, tensiunea provocata
de eruptia dorintelor sexuale si/sau agresive scade, simptomele
obsesiv-compulsive nu mai sunt atat de necesare pentru diminua acea anxietate.

Dar nu este in natura afectelor sa raspunda directivelor persoanei
obsesiv-compulsive care refuza astfel sa recunoasca acest fapt, atunci cand isi
spune ca “ar trebui sa simta” intr-un fel anume ori altul.

Despre indoiala obsesiv-compulsivului sau pierderea sentimentului de a fi convins

Indoiala si nesiguranta sunt simptome ale pierderii sentimentului de a fi convins. Ca masura defensiva, deci pentru a neutraliza aceste trairi dureroase, persoana
obsesiv-compulsiva imbratiseasa dogma, regula, morala.

Puterea interioara, capacitatea de a crea, de a se juca, de a se simti liber, releva
potentialul individului de a se adapta realitatii, ramanand in contact cu lumea
sa interna, cu intimitatea trairilor sale. A fi convins, a avea sentimentul ca
ceva este adevarat, implica o neingradita circulatie intre interiorul si
exteriorul fiintei. Persoana obsesiv-compulsiva, ale carei afecte au fost
izolate, care trateaza dorintele si trairile ca fiind pertubatorii, pierde
aceasta sensibilitate. Atentia sa, orientata catre detalii, dirijata de reguli
prestabilite, si, in general, gandirea sa operationala, o predispun sa fie prea
usor satisfacuta si, ca urmare, sa se indoiasca prea repede.

Despre procesul de luare a decizilor

Obsesiv-compulsivul resimte o dificultate aparte cand vine vorba de a lua o decizie, fie ea importanta ori una de zi cu zi. Disconfortul sau releva ambivalenta pe care o traieste. Pentru ca are o gandire operationala si isi ghideaza activitatea
conform regulilor, actul decizional se reduce la a aduna si studia argumentele
pro si contra. Este, in fapt, o incercare de a se sustrage actului decizional,
care prin natura sa pivoteaza in jurul nevoilor individului, ceea ce, in mod
normal, ii confera un sentiment de alegere libera, neconstransa. Fuga
obsesiv-compulsivului de contactul cu propriile-i nevoi, dorinte, trairi
resimtite ca perturbatoare, il pune in aceasta dificultate.

O alta particularitate a procesului decizional este incercarea persoanei de a
gasi o regula, o cerinta externa, aplicabila situatiei date, in aceeasi
incercare de a evita luarea unei decizii. Cu alte cuvinte, va incerca sa afle
“ce se cuvine sa faca”, “ce este moral”, “cum se obisnuieste”, care este norma
careia ar trebui sa i se supuna. Insa nu intodeauna exista o norma care sa ii
ghideze decizia fara echivoc. Cand aceasta stradanie da gres,
obsesiv-compulsivul se va agita, se va zbate, va incerca sa reanalizeze toate
datele problemei, intr-un efort de a gasi solutia “corecta”. Consumat de
aceasta zbatere sustinuta, deseori va lua decizia deosebit de pripit, ca in
fata unui obstacol imposibil de trecut, va abandona lupta surda spunandu-si
“fie ce-o fi”.  Pentru orice observator, decizia persoanei va parea
abrupta sau negandita. Usurarea pe care o simte obsesiv-compulsivul dupa ce “a
decis” ce este de facut, ii va ghida efortul de a se darui acestei noi sarcini
pe care si-a trasat-o pentru sine.
Despre autoimplinirea profetiilor

Obsesiv-compulsivul se teme adesea ca propria-i rautate ii va indeparta pe cei din jur, ori ca ceilalti se vor razbuna si ramane adesea captiv in aceasta proiectie a propriei intentii distructive. In ciuda dorintei reale de a fi iubit, apreciat, sustinut
si a eforturilor de a fi independent ori amabil, ingaduitor, loial, teama ca ii
va indeparta pe ceilalti devine o profetie care se autoindeplineste. In fapt,
comportamentul obsesiv-compulsiv este neplacut si greu de suportat de cei din jur.
Persoana este vazuta de ceilalti ori ca excesiv de rigida, critica,
dominatoare, ori prea complianta, slugarnica, servila, in functie de tipul de
relatie in care se angajeaza. Astfel, suferinta persoanei obsesiv-compulsive
submineaza exact dragostea, aprecierea si sustinerea pe care le cauta.