Despre impactul psihologic al Decretului din 1966

 Partea a II-a

Marana Papagheorghiu

Decretul si ceea ce a urmat au avut din nefericire impact si asupra felului in care
sunt percepute sexul si intimitatea, care ajung sa fie asociate cu ceva
negativ. Cu presiunea, spaima, ingrijorarea, vina. Sa ne imaginam, atunci, cum
se dezvolta generatiile de copii corara li s-a transmis, explicit sau
inconstient, lucrul acesta. Din nou, generatii care au acum 30-40 de ani si
carora le lipsesc poate anumite repere si valori. Pentru ca dintr-o situatie in
care sexul abordat in principal ca presiune spre procreare si in rest mai
curand ca subiect tabu, aproape stigmatizat uneori, a ajuns apoi sa fie complet
‘la liber’. Dar aceasta, dupa ce fusesera zdruncinate profund temeliile pe care
se construieste o relatie sexuala care sa duca la implinire. Comunismul a dus la
o desexualizare a vietii de cuplu, tocmai prin transformarea actului sexual in
parte a aparatului propagandistic pentru inmultire. Astfel a fortat practic,
prin imixtiunea intr-un domeniu care ar trebui sa raman individual, ‘tainuit’
intre cei doi parteneri ai unui cuplu, scoaterea actului sexual din acel
context care il pondereaza cu iubire, intimitate, tandrete.

Sexul a reaparut apoi pe tapet dupa ’89, in mare parte ca subiect de sine statator,
din ce in ce mai tipator si adesea mai greu de integrat intr-o relatie care sa
ii dea un sens mai profund. Astfel, un exces poate sa duca la alte excese si la
formarea unei  generatii care inconstient nu vrea sa fie ca cea a
parintilor. Si totusi, in acest demers, nu face deca sa creeze un model care se
vrea diferit, dar care de asemenea nu duce spre implinire: relatii
superficiale, adesea ocazionale, barbati carora le este greu sa integreze
imaginea unei femei care este tandra, maternal, dar care are si dorinta sexuala
– clivaj care se traduce in motto-ul ‘nevasta e nevasta, amanta e amanta’;
femei, care la randul lor nu stiu cum sa integreze dorinta sexuala, pentru ca
au mostenit, inconstient, de la mame teama ca relatiile sexuale pot atrage dupa
sine atata suferinta. Pana la urma, propaganda, care slavea ‘mama eroina’ si
femeia ca masina de produs copii, a adus de fapt un deserviciu urias
feminitatii.

O alta consecinta in plan social este numarul mare copii ramasi orfani, prin
decesul a mii de femei la nastere sau in urma unor avorturi ilegale. Toti
acesti copii, acum adulti, sunt oameni care raman cu o suferinta pe care vor
trebui sa invete sa o gestioneze in cursul vietii. Nu in ultimul rand,
ne putem gandi la faptul ca aproximativ 35% dintre copii se nasteau in afara
familiei, aceasta fiind de fapt principala categorie-sursa pentru copiii din
leagane. Din nou, o povara pentru societate nu numai din punct de vedere
financiar, ci si din perspectiva dificultatii crearii unui sistem care sa
asigure integrarea acestor copii in viata sociala, odata ajunsi la maturitate.
In anii ‘90 Romania avea cea mai mare rata a copiilor institutionalizati la
nivel european si urmarile acestui fapt creeaza si astazi o dificultate
sistemului protectiei sociale.

Asadar, un decret dat cu multi ani in urma, in timpul regimului comunist, are din
pacate urmari si astazi, la multa vreme dupa ce a fost abrogat. Pentru unii in
mod intim, personal, prin faptul ca povestea vietii lor a fost scrisa in urma
unei legi, pentru altii prin amintirile dureroase care poate sunt ingropate
adanc, dar cu siguranta nu uitate. Pentru noi, restul, prin faptul ca a fost
unul din factorii care a avut un impact asupra formarii societatii in care
traim, a unor mentalitati legate de modul de a privi sexualitatea, feminitatea
si maternitatea. Pot fi tare, de care adesea ne lovim fara sa realizam ce le-a
determinat de fapt. Astfel de urme nu se sterg. Chiar daca ne prefacem ca nu le
vedem, ele se fac simtite in viata de zi cu zi. Ce putem face, este sa reusim
sa le observam, sa le acceptam, sa intelegem de unde vin si sa incercam, pe cat
se poate, sa le vindecam.

Sursa:

Datele statistice din acest articol au fost preluate din brosura
intitulata “Cei din lume fara nume”, editata de Institutul de Investigare a
Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, in colaborare cu Muzeul
Taranului Roman si din filmul documentar “Nascuti la comanda-Decreteii” (2005).