Psih. Mihaela Apostol

 

Imaginea trupului dezgolit, cuprinzand partea superioara, de la umeri la sale, ii aparuse intr-o dimineata Mariei, la limita dintre vis si reverie. Era de o culoare neobisnuita, cenusiu deschis, plin de protuberante fin modelate de muschii frumos impletiti care inspirau forta si masculinitate. Fara sa stie al cui era si fara sa stie de ce, trupul, de dimensiuni neobisnuite, ii inspira un sentiment placut; se simtea iubita, increzatoare, aproape sfidatoare. Se infatisase fara chip si fara a trezi o reprezentare personificata.

Pozitia in care se aratase contura un lacas, un spatiu gol sub trupul viguros. Tentatia imediata a fost aceea de a se cuibari in gaoacea care parca o chema sa se adaposteasca. A indraznit sa se ghemuiasca acolo, dintr-o pornire pe care nu a inteles-o, si a descoperit linistea, siguranta oferite de protectia pe care i-o asigura invelisul trupului cenusiu; se simtea ca o perla in cochilia mama. Simtea ca era ferita de primejdiile vietii, de neprevazutul adus de hazard si, mai presus, simtea ca ii alina suferinta interioara – o apara de ea insasi.

Nimic nu o speria la adapostul bestiei. Caci aceasta a fost imaginea aparuta dupa indelungi straduinte de a afla identitatea trupului. Era stranie asocierea pentru ca bestia inspira repulsie si slutenie, sentimente de departe diferite de ale ei. Chiar daca nu avea blana, nu-i vazuse fata si nici restul corpului ii adusese certitudinea ca aceasta, bestia, era acolo pentru ea si ca mai mult decat faptul ca ii speria si intimida pe cei care ii puteau face rau, o tinea departe de propriile ei frici si o facea sa simta ca le putea stapani.

Bestia-initial, intruchiparea raului, egoismului, imoralitatii si a lipsei de decenta, intr-un trup frumos, devine o fiinta sluta care, fortata de imprejurari, tanjeste dupa iubire; aceasta tendinta devine obsesiva pe masura ce este din ce in ce mai respinsa si devine din ce in ce mai izolata. Descoperind iubirea, in final, ia forma frumosului si bunatatii. Bestia-aceasta fiara cu instincte salbatice, animalice, dar blanda si tandra-era a ei.

Ce o facea sa simta siguranta in prezenta acelui personaj necunoscut, ambivalent si atat de blamat si respingator pentru altii, nu stia. Nici nu-i pasa! Era acolo, alaturi de o fiara, ferita de lume, de frici, de angoase. Stia ca nu trebuie sa mai lupte ea cu ele, pentru ca aceasta se supunea ei, dorintelor ei, nevoilor ei, dilemelor ei. Uratenia acesteia, o masca in spatele careia se ascundea frumusetea, nu o inspaimanta. Ba nici nu o vedea; ea doar stia, pentru ca asa era povestea.

Mai mult, simtea in interior senzualitatea acestui personaj, puterea lui, devotamentul lui si decizia de a fi acolo pentru ea; doar pentru ea. Acest amestec de contrarii, brutalitate si blandete, putere si vulnerabilitate, fermitate si adaptabilitate, uratenie si seductie o facusera sa il primesca in viata ei fara retinere.

Se simtea privilegiata!

Simtea ca aceste contrarii  le purta in ea, erau inscrise si ii stapaneau interiorul, erau cele care o formau ca intreg.

Stia ca bestia venise in mintea ei, de undeva din ea. Stia ca era ea; stia ca asta isi dorea; stia ca de asta era in stare. Si mai stia ca in locul chipului lipsa isi putea alege orice personaj dorea.

Aceasta entitate plina de protuberante viguroase si culoarea acesteia o ducea cu gandul la materia cenusie- una bine conturata si activa-, dar si la partea nevazuta, gri din ea. Aceasta combinatie perfecta intre alb si negru o ajuta sa iubeasca si sa urasca, sa sufere si sa se bucure deopotriva. O combinatie perfect echilibrata care ii dadea puterea sa inteleaga, sa creasca, sa se transforme sub atenta supraveghere a bestiei.

Umbra ei interioara-transpusa in exterior- era personificata de bestie, adapost pentru vremuri tulburi. In viata reala putea sa-si imagineze, in momente de neliniste, ca este la adapostul fiarei-fiara pentru inamicii ei- care era un invelis pentru un suflet nesigur si prea sensibil pentru realitatea constienta. Era aliatul ei. Puterea pe care o investea in aparari, in luptele interioare, in munca si realizari, i-o oferea bestia, acea parte inconstienta a eului ei. Ea avea timp sa se bucure de viata in timp ce aceasta o acompania si o adapostea cand ceva primejdios se apropia.

Partea intunecata, cea stapanita de experientele negative, o ghideaza catre alegeri si situatii neplacute, spre a scoate la lumina propriile angoase, dar si acea parte luptatoare, agresiva, care se opune lucrurilor care o destabilizeaza. Partea deschisa o indeamna spre a le intelege si confrunta, intentia ei fiind aceea de a le elimina si a o elibera. Mentinerea acestui echilibru, dintre ceea ce este Maria si la ceea ce aspira, este menirea bestiei.

Bestia este in fiecare dintre noi sub diferite reprezentari, in diferite proportii de alb si negru, lumina si intuneric, divin si frivol, este umbra noastra. Probabil ca ne dorim si in lumea exterioara aliati, de aceea cautam in cei cu care interactionam, bestia, si anume partea luminata a ei, proiectand asupra lor acele atribute care ne aduc siguranta, ne alina suferintele, ne feresc de durere si nu pe aceia care ne amintesc de partea intunecata a ei, aceia care ne pun fata in fata cu propriile suferinte.