IULIANA LUNGU este psiholog-psihoterapeut de orientare psihanalitică. A publicat eseuri și articole de psihanaliză, a tradus articole și eseuri de psihanaliză. În anul 2016 a publicat pentru prima dată poezie, pe site-ul qPoem, și în revistele literare Familia, Vatra, Păvălia Culturalăș.a. Poezia ei a fost tradusă în limba engleză de Daniela Hendea și în limba slovacă de Olga Glustikova și Martina Grman și publicată în revista Brat Bratislavsky Literarny Klub.

În anul 2017, sub îndrumarea poetei Medeea Iancu, în cadrul unei rezidențe literare organizate de editura Cartea Românească, a pregătit primul său volum de poezii de inspirație feministă. ”Iuliana Lungu scrie despre identitate, despre feminitate și acceptarea/rediscutarea genului; poemele ei sînt un ritual de purificare și eliberare de prejudecăți, șabloane, un ritual aparte care privește sinele și adevărul. Poemele ei vorbesc despre tiparele care ne-au fost impuse de societate, despre rușine, vinovăție, cenzură, dar mai ales despre vina și rușinea de a fi femeie.”(Medeea Iancu)

În anul 2018 a debutat la editura frACTalia, cu volumul de poezie Kommos. Procesiune pentru histerectomie, volum care a obținut Premiul“Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut poezie, și a fost nominalizat la Premiul Național de poezie “Mihai Eminescu” – Opus Primum, ediția 2019.

anestezie

eu vă adorm eu vă trezesc,
nu stabiliti voi ce e moartea.

noi nu

stabilim logica,
conventia cu

viata
curge.
eu nu
pot opri
împrăstierea
sîngelui.

momentul cînd
stiu că nu
e posibil ca 
omul
să revină întreg.
înapoi

eu nu.

tunelul orange,
orice întîlnire cu tine.

Shakespeare, 
în genialitatea lui,
se întreba:

sînt oamenii morţi 
când părul şi unghiile 
încă le cresc 
în morminte?

Einstein ar fi spus:
Cînd ajunge
gara Clapham Junction
la acest tren?

părul şi unghiile rămîn
nemiscate,
pielea se retrage
din jurul lor,
ar fi ultimul adevăr

despre
noi nu.

dar părul meu
continuă să crească.
distanta dintre

noi nu.

putem mentine constiinta 
cînd norul îngheată
bătaia din aripi.

no(r)i miscători de
proteine,
energia asta.

înghetăm temporar
în căutarea aripilor.

gravitatie

pămîntul ne tine
adunati,
cerul încă ne spulberă.

tu ai fost di-
ferită tu nu ai fost
ca.

tu nu ai
avut greutatea

necesară la nastere.
tu nu
ai
fost

suficientă.
iubirea
Nu
se cîntărește

pînă la.
tot ce depăseste
nu apartine.

trece.
dincolo de oglindă,
halucinatia
unei probleme identitare.

vreau sînul tău,
Nu,
nu-l vreau,
mamă.

dincolo e despre-
o penetrare
depersonalizare
în spații goale de

organe genitale
dincoace a-
bis. iubirea
se măsoară
doar în lipsă.

mortii încă se îngroapă în pămînt
nu în cer.

doar limpede

lucrurile nu au
timp fără oameni.
lucrurile
apartin nimănui.

emotie si gînd la
un loc,
asta
sînt pentru

cînd.
citEsti
împietrit vreodată?

statuile
sînt.
lucruriLe
apartin

doar
în mîinile goale.

programati pentru iubire

suferinta originară
e că ne nastem
neterminati.

mama ne scapă.

a fost odată ca niciodată
un cavaler invizibil
aflat în slujba regelui nestiut.

împreună ajutau oamenii
care nu stiau de existenta lor.
oamenii au impulsul

de a-si împărtăsi ideile
si dorinta de a sti
că s-au făcut auziti.

totul face parte. din
nevoia de apartenentă,
trimitem constant semne si semnale,

asteptăm să le primim de la altii.
mereu asteptăm mesaje,
sperăm la o

legătură.
locul din care vă scriu
e doar o cameră înaltă,
cu tavanul alb si peretii albastri.

în interior scrie:
îngrijirea
se face
ori de cîte ori

este nevoie.

icoana din perete
se priveste
ori de cîte ori

sîngerarea
nu se mai opreste.
în timp ce vă scriu,
vin si plec
ori de cîte ori
durerea atinge.
sabia magică e

adevărul
de a putea renunta la.

o parte din corpul
meu se-ngroapă
azi.