Rescrierea Istoriei Emotionale prin psihoterapie psihanalitica, Corneliu Irimia, Editura Trei, 2017.
Cartea reprezinta reconstituirea imaginara a psihoterapiei psihanalitice vazuta prin ochii a doi protagonisti fictivi – analizandul – Alina si psihoterapeutul – Pavel. Alina se afla in al treilea an al terapiei personale. Ea isi auto-examineaza istoria relatiilor de iubire: iubirile ei de copil, de adolescenta, iubirile de tanara adulta. Este o istorie pe care o are inscrisa in psihic si in corp. Analizanda se uita la aceasta istorie si incearca sa o accepte asa cum este ea; si, pentru ca se dovedeste greu de acceptat, de indurat cu traumele si neimplinirile ei, aceasta istorie se cere rescrisa. Din subiectul pasiv al propriilor scenarii de viata, al influentelor puternice venite dinspre proprii parinti, ea incearca, si reuseste in mare masura, sa isi rescrie istoria emotionala, sa ii caute si sa ii gaseasca un sens personal, autentic. Din obiect al propriului trecut si al privatiunilor impuse de acesta, Alina devine, incet incet, subiectul acestuia.
Pavel, Sedinta de Luni, 16 martie 2015
Intalnirea cu Paul pare un ajutor de nepretuit pentru renasterea psihologica a Alinei. Iubirea aparuta in acest moment al terapiei are mai multe sensuri. O inteleg, in primul rand, ca pe o evadare din lumea ei spre o mai larga viziune a posibilitatilor pe care i le ofera viata.
Alina vrea sa anuleze suferinta veche data de relatia cu parintii, dezamagirea imensa data de relatiile dintre adulti, dintre parintii care pareau dezradacinati din relatia cu ei insisi precum si din relatia dintre ei. Ea refuza sa mai participe la viata mamei; vrea sa inlocuiasca, prin relatia pe care Paul i-o promite tacit, contactul dureros cu realitatea anosta de zi cu zi si de care se izola printr-un soi de fictiune auto-impusa.
Viata mea este, acum, in alta parte, pare sa declare ea tuturor persoanelor importante ale trecutului; Paul este cel care imi da ceea ce am nevoie, care ma “hraneste“. Voi imi dati doar angoase, doar imagini ale esecului iar eu nu mai apartin lumi voastre ci lumii lui. Alina se dezradacineaza din posibila identificare, internalizare a figurilor parentale; ceea ce parintii ei au facut cu viata lor, fiica lor face cu ei. Ea emigreaza spre spatiul construit de Paul si de propria imaginatie ludica; are o noua capacitate de a se juca, in sensul bun, creativ, al cuvantului.
Ea vrea sa se uite pe sine pentru a se duce, cu totul, in lumea celuilalt caruia ii atribuie calitati de salvator, de vindecator, de eliberator din scalvia externa (fata de parinti) si cea interna (fata de propriile angoase si dureri).
Asadar, ea alege sau, mai bine zis, este alesa de propria iubire sa emigreze din teritoriul neplacut al parintilor intr-o tara ideala, de mult visata. Ea se duce inspre lumea lui cu speranta de a se regasi, pentru prima oara, cu adevarat, pe sine insasi, cea care vrea sa fie, eul ei ideal.
Alina se simte aliniata cu energiile interne ale feminitatii proprii. Conexiunea lor coplesitoare ii da un sentiment de integrare interna si de putere. Relatia lor –pe care o vrea sexuala si tandra, in acelasi timp – incepe sa dea nastere unui nou self. Pare ca isi re-descopera propriul corp. Intensitatea irezistibila a sentimentelor o arunca, intr-un sens benefic, in afara controlului exagerat si in afara izolarii ei de pana acum. Privesc, plin de multumire, cum zidurile inchisorii ei invizibile, dar care au fost atat de eficiente pana de curand, cad. Observ o uniune noua intre ea si ea insasi si intre ea si mine, intre ea si lume.
Tot ce a spus sedinta asta nu sunt doar cuvinte frumoase cum se intampla adesea in trecut ci par ancorate in emotii si in corp. Alina are norocul sa iubeasca suficient de mult astfel incat stima ei de sine atat de ranita sa fie corectata.
Am visat-o zilele trecute ca pe o fiica a mea, ca pe o fiica – adolescenta indragostita pentru prima oara. Ca si in acel vis, am fata de Alina sentimente amestecate: ma bucur pentru ea; in fine zagazurile emotiilor ei sunt deschise, ea lasa energiile interne sa circule, lasa oamenii potriviti sa intre in viata ei; dar, in acelasi timp, simt ca o pierd, pe cea care, pana zilele trecute, ma investea puternic pe mine. Scopul meu a fost sa moshesc libertatea interioara pe care a tinut-o, dintotdeauna, intr-un stadiu incipient iar acum am tendinta sa o tin langa mine ca un tata gelos care sufera de un micut complex Pygmalion? Eu am creat, mai exact am incurajat, crearea unei noi identitati (inclusiv a unei identitati sexuale) ce zacea blocata iar acum intarzii sa o las sa iubeasca cu adevarat? Cred ca ceea ce se intampla vine si dinspre ea; Alina, cea care a avut un tata ce a neglijat-o mult si care a lasat-o libera intr-un sens nedorit, imi cere sa nu o las, vrea sa ii arat cat de importanta este ea pentru mine. Vrea sa aiba si iubirea unui tata si iubirea unui partener sexual. Pana acum nu a avut cu adevarat nici pe una nici pe cealalta.
Ce a fost terapeutic in aceasta sedinta este faptul ca am putut contine surescitarea ei. In trecut, ea rupea gandurile despre excitatia senzuala de emotia insasi, emotia excitarii. Rupea contactul dintre doua parti din ea ca sa fie stapana in casa ei. Impunea, in felul acesta, o fractura si in relatia dintre ea si barbatul cu care ar fi trebuit sa poata fi intr-o relatie de intimitate psihologica si erotica. Pentru ca am putut sa o ascult fara sa fiu debordat de emotiile ei coplesitoare, i-am transmis, implicit, ca sexualitatea nu mai este, nici pentru ea, un pericol care o poate inunda. Nu mai are nevoie, asadar, sa isi inghete emotiile pentru a le putea controla.
Placerea de a iubi, de a se lasa dusa de fantasmele ei ii permite si ceva nou: isi utilizeaza surescitarea erotica ca pe o pilula anti-depresiva, ca pe un anxiolitic.
Un conflict major a iesit mai clar la iveala: ea se teme de ceea ce interpreteaza ca pe o intruziune, intruziunea afectiva si sexuala a unui barbat; dar, in acelasi timp, aceasta este si ceea ce isi doreste cel mai mult. Mama i-a descris barbatii ca pe ceva « rau », un ceva care nu trebuie lasat sa te locuiasca psihologic. Se pare ca Alina a dus mai departe aceasta injonctiune si i-a dat conotatii corporale: « un barbat care este prin definitie rau ii va face rau si corpului tau! » precum si conotatii sexuale: « un barbat rau nu iti poate aduce placerea, retrage-te din faţa lui, nu ii oferi nimic, ingheata si alunga-l! »
Pentru ca nu ii sunt clare limitele corpului ei, ea este fragila in faţa oricarui « atac » masculin care este vazut ca o potentiala distrugere a unui invelis protector.
Alina oscileaza intre teama de intruziune si teama de abandon. Daca in ea castiga dorinta de tandrete, de apropiere erotica ea incepe sa simta ca se apropie prea mult de un barbat si devine anxiaosa in faţa acestei pera mici distante. Daca se indeparteaza si, implicit, il indeparteaza si pe barbat, incepe sa se simta singura, abandonata ei insisi.
In relatia cu Paul se dovedeste a fi importanta si fidelitatea faţă de un tata care nu i-a fost niciodata fidel. Este ca si cum ii spune tatalui – si mie – « ma lasi pe mana altuia? Nu imi interzici nimic ca sa inteleg ca ma iubesti? Uite, eu iti sunt fidela, chiar daca tu nu imi ceri asta, nu am nici o placere erotica cu el, sa nu crezi cumva ca il iubesc! » Intr-un fel, la acest nivel, prefera sa il inshele simbolic pe Paul cu tatal ei sau cu mine decat sa il insele pe tatal ei sau pe mine.
Ea are acces la o placere sexuala deplina doar atunci cand nu este in prezenta unui barbat petru ca atunci ea poate fi linistita, nu inseala pe nimeni. Alina nu se poate abandona unui barbat si nici placerilor ei. Cu Paul vrea sa se « imbete » cu sex, cu vodca, cu viata, cu uitare. Vrea sa inchida, astfel, accesul la frica de un barbat si sa isi traiasca instinctele sexuale. Ca sa se abandoneze ar trebui sa poata uita de vinovatie («acum fac ceva interzis») si de angoasa («fac ceva periculos pentru limitele mele psihologice si corporale, voi fi invadata, cotropita; trebuie sa intru in stare de alarma»).
Pentru o parte din Alina, a se abandona are semnificatia unui viol; insa, o alta parte din ea, vrea sa contribuie activ, fara teama, la acest « viol ». Iata explicatia pe care am gasit-o pentru acest conflict interior: In masura in care barbatul actual, Paul, este perceput ca un tata simbolic, senzatia de viol este data de acceptarea conectarii cu un barbat interzis, unul cu care ajunge sa faca lucruri incestuoase. Aici urmeaza, insa, imediat, un gand care o ingheata: « dupa ce imi va lua `inimioara` – ca in vechea ei amintire – el ma va parasi. In momentul in care reuseste sa isi depaseasca angoasa de incest, ea se loveste, asadar, de angoasa de pierdere.
In momentul in care barbatul actual este perceput ca un barbat diferit de tata, cand acesta este golit de semnificatia incestuoasa ea isi castiga maturitatea si libertatea sexuala; apare, insa, din pacate, in acest moment, vinovatia de a-i fi infidela tatalui si, probabil, si mie. Aceasta, din nou, ii genereaza acel `clic` care o deconecteaza de pulsiunea erotica. Ea se deconecteaza de emotia instinctului prin gandirea rationala: “simt ceva sexual, gandesc ceva sexual, nu imi place ce gandesc, apare vinovatia; imi deturnez, asadar, gandurile neplacute, intr-un mod compulsiv, catre controlul prin ganduri rationale, onorabile, golite, in acest scop, de orice emotie ».
Solutia ei, pentru moment, este sa imi transmita, putin manipulator dar amuzant, ca mi-a depozitat mie trecutul ei, ca am devenit, adica, vechiul ei tata; sa fac bine sa stau acolo, in banca mea si sa ii pazesc « magazinul de vechituri al inimii ei ». Astfel, cu mine bine fixat intr-o regiune izolata a eului ei, ea poate sa se indrepte cu selful ei proaspat regasit si incantat catre promisiunile anti-inghet ale lui Paul.